Plecand de la zicala populara “ochii care nu se vad se uita”, cred ca si realtiile la distanta se racesc direct proportional cu spatiul fizic ce ii desparte pe ce-i care formeaza un cuplu.
Bine acum trebuie sa vedem despre ce relatie este vorba fiindca daca este una de rudenie sau de prietenie, aceea nu are cum sa se stinga. Am un foarte bun prieten care este acum in Statele Unite ale Americii de cand a terminat liceul si am pastrat relatia de prietenie, eu considerandu-l si acum unul dintre putinii mei prieteni, prieteni adevarati. Dinstanta in cazul de fata nu ma impiedica sa vorbesc cu el ca si cum ar fi aici. E drept ca nu putem iesi la bere ca baietii sau la agatat, dar tot ramane prietenul meu.
In relatiile dintre un barbat si o femeie, strict pe atractie fizica sau iubire lucrurile stau altfel… fiindca prin distanta apare si sentimentul de nesiguranta. Te intrebi mereu oare ce face acel cineva, cum verifici daca iti inseala increderea. Oare daca ai incredere in cineva, trebuie sa verifici asta? Doar intreb.
Daca vrea cineva sa te insele o face daca e destept si sub ochii tai.
Iar daca n-ai incredere in cineva nu faci nimic, o sa stai cu frica ca te inseala. devenind paranoia. In cele din urma gelozia naruind toate.
In general in relatiile la distanta apar tot felul de neintelegeri, poate si datorita comuncarii inadecvate. Sunt total impotriva folosirii messengerului intr-o relatie, fiindca aici apar cele mai multe dubii a ceea ce se ascunde in spatele unor randuri. La telefon mai poti sa mai simti ce simte persoana dupa tonalitatea vocii si alte indicii.
Cel mai bine e ca discutiile importante sa aiba loc fata in fata, cu un contact vizual puternic care sa denote sinceritatea celor doi( bine ca la inceput poate aparea timiditatea, dar cu timpul o sa se treaca peste).
Nu pot sa spun ca sunt pro sau contra relatiilor la distanta, fiecare isi gaseste partenerul de viata in situatii neprevazute, asta nu inseamna ca trebuie sa renunte la dragostea adevarata din cauza unui inconvenient. Sunt atatea cazuri fericite care au inceput cu o relatie la distanta de scurta sau de mai lunga durata!
“Unde dragoste nu e, nimic nu e!”
nici eu nu sustin relatia la distanta, mare tb sa fie dragostea ca sa reziste 🙂
dar ai incercat? S-a intamplat… si daca se intampla sa te indragostesti de cineva doar nu poti sa-ti impui nu o iubesc ca e de la mama naibii si nu o sa ma pot vedea cu ea decat foarte rar. Pur si simplu se intampla.
distanta nu face bine asta e clar…
Dar ce face bine?
Depinde cat dureaza relatia la distanta, zic eu. Daca e o luna, doua merge. Dar dupa sa se intample ceva in sensul ca cei doi sa se apropie fizic ca altfel da, se naruie totul asa cum bine ai punctat si tu.
Dupa parerea mea distanta afecteaza chiar si cuplurile deja sudate, gen oameni casatoriti care prin anumite circumstante ajung sa fie despartiti( Un exemplu el sau ea pleaca la o specializare in alta tara, sau merge sa adune bani muncind intr-un loc platit net mai bine)…relatia are de suferit 🙁 Chiar daca face acel lucru pentru amandoi, chiar daca la inceput amandoi sunt de acord ca e cel mai bine asa, se ajunge la reprosuri “de ce ai plecat? nu stiai ca aici o sa se ajunga?”
E greu, dar nu imposibil! Depinde de cat de mult vor ambele parti sa dureze relatia. Adica, daca e dragoste si relatia s-a inceput normal, stand impreuna, sa rezisti cateva luni fara el/ea nu e un capat de tara. Sa fie doar relatie la distanta e cam greu, pentru ca fiecare are nevoie de celalalt si cand e greu, nu numai cateva minute pe zi cand te poti preface ca totul e ok.
Cum am zis si in comentariu catre Ana ( un pic mai sus) chiar si relatiile sudate au de suferit.
Iar daca e vorba de niste paie pe foc la inceput, rareori se intampla sa se razbata peste… mai ales daca nu fac in asa fel sa fie cat mai repede impreuna. Puterea de decizie rapida a celor doi poate sa creeze ceva viabil( exceptia care intareste regula), dar cati ar paria un all in pentru ceva imprevizibil.
Relatiile la distanta sunt ca un gadget pe care il vrei dar nu-l poti avea decat cu moderatie. Te duci la magazin si te poti juca cu el cateva ore si apoi trebuie sa mergi acasa si sa te gandesti ce mult vrei sa ai device-ul/gadget-ul respectiv.
Mergi la iubit/iubita, petreci cateva zile si apoi te intorci in orasul in care lucrezi/studiezi. E greu si in cele mai multe cazuri inutil.
Dar ele apar, banuiesc in viata fiecaruia dintre noi… cum le manageriem, cum le abordam sa fie bine sau chiar sa devina o relatie in toata regula? Adica cu gadgetul exista solutii economisesti ceva vreme si-ti permiti sa ti-l cumperi, asta daca nu s-a demodat ( a trecut dragostea) si iti iei altceva cu ce ai agonisit… ca in viata!
Într-o relație apar multe obstacole. Distanța e unul din cele mai mari obstacole. Am trecut prin asta și greutatea constă în lipsa comunicării. Vrei să vorbești cu persoana iubită, asta e clar. Dacă la început nu e foarte greu, după un timp pur și simplu nu mai sunt subiecte comune despre care să vorbiți. Cum a zis și Pato, nu e vorba că nu știi ce face partenerul tău. Faptul că e departe de tine nu-l face mai predispus la “înșelat”. Dacă reușiți să treceți cu bine peste perioada în care sunteți despărțiți de o distanță mare, relația voastră va înflori când veți fi din nou împreună.
Si totusi de cele mai multe ori raman doar niste povesti/amintiri frumoase de dragoste…nu prea se leaga nimic mai mult.
Poate doar cateva “escapade” si ramane la stadiul de-o aventura?
Ce parere ai?
Cred că tu vorbești despre relații care încep prin a fi “la distanță”. Eu vorbeam despre relațiile care au început.. “normal”, dar la un moment dat, a fost nevoită să devină “la distanță”
Sa zicem si ca tine, relatie ok… inceputa natural. Si apoi fiecare pleaca la facultate in orase diferite, pe drumuri diferite, sau chiar tari diferite.
Mie personal nu mi-ar place sa am o relatie la distanta 🙁 Cand esti singur te gandesti la cel drag, si daca nu poti sa dai o fuga in acele momente ca sa-l vezi si sa-l strangi in brate, apare disconfortul, nelinistea sufleteasca, indarjirea…si pasiunea incepe sa paleasca, oricat de mare ar fi dragostea. Acest tip de relatie nu trebuie sa dureze prea mult pentru ca se duce tot farmecul :))
Da asta e cel mai mare dezavantaj, ai nevoie de caldura care nu ti-o poate oferi oricine… doar text si sunet nu poate sa suplineasca restul. Vrei sa iesi in oras, o faci cu alta fata? Ea ce intelege din asta… ce vrea fireste. Doar nu o sa stai inchis in casa.
Da, este greu, dar nu este imposibil. Sotiile de marinari asteapta o viata intreaga, cate 8 luni anual, sa se intoarca sotii din voiaje. Are si astpecte pozitive acest gen de relatie: independenta, faptul ca aveti mereu ce vorbi, banii care de multe ori sunt mai multi decat in cazul joburilor obisnuite.
In plus, am o banuiala ca exista oameni predispusi la a avea relatii mai la distanta, oameni care toata viata au avut joburi cu multe deplasari. Conteaza insa mult ca cei doi sa isi fie fideli, indiferent de timpul petrecut departe de partener.
viata de marinar, pentru mine, este una inumana… fireste trebuie sa o faca cineva si pe asta. Eu nu pot sa stau izolat atatea luni, trebuie sa cunosc mereu oameni noi sa vorbesc asa mereu cu colegii de munca 🙁 e stresant.
Cat despre o relatie in stilul asta, am fugit de cand ma stiu…ca toti imi ziceau cand au auzit ca m-am dus la Arhitectura Navala “te faci marinar nu-i asa?” NUUUUUUUUUU!!!
Poate unii oameni sunt predispusi sa traiasca asa, dar oare chiar sunt fideli unul altuia?
Eu nu inteleg de ce trebuie pus atata accent pe fidelitate cand e vorb ade a construi o relatie seriaoas stabila cu cineva pe termen lung ! Ca doar nu in monogamie absoluta sta o relatie cat de cat serioasa ! (dupa parerea mea) Desigur, exista un factor important de loialitate catre acea relatie, niste teluri comune asupra carora se poate presupune ca s-a cazut de acord de la bun inceput. Si in acest sens cred ca pot rezista relatiile de tip sotie de marinar, sau sotie sau chiar sot (in zilele noastre) de persoana care petrece mult timp pe drumuri din cauza serviciului, inclusiv poate chiar si plecatul la razboi, sau chiar…la puscarie, (ca sa nu fie chiar atat de ultra-utopic “romantic” !). Ca daca se insista atat de mult pe fidelitate, zau daca va rezista vreo relatie anume pe termen mai lung, mai ales de la distanta ! Dar adevarul e ca se creeaza probleme reale daca acea distanta se prelungeste mai mult de cca probabil 6 luni, sau, mai rau, asa pe termen oarecum nedefinit, sau mai ales fara un plan anume alcatuit in cadrul acelui cuplu asupra caruia sa se cada totusi de acord la nivel rational inainte de eventuala despartire. Deoarece fiecare isi va urma cursul vietii lui, cu preocuparile vietii lui din noul loc, si mai devreme sau mai tarziu e aproape inevitabil sa nu se creeze alte perspective preocupari si relatii individuale noi care nu prea mai au de a face cu preocuparile comune ale cuplului initial, mai ales daca persoanele sunt inca relativ tinere si inca in oarecare dezvoltare personala de teluri, de cariere, etc., si se cam destrama structura initiala de interese/motivatii pe care s-a format loialitatea initiala si atasamentul de baza. Plus ca nu prea mai exista boost-ul de oxitocina necesar mentinerii atasamentului daca efectiv nu te atingi asa corporal din cand in cand, (si asta va afecta probabil mai mult persoanele de sex masculin, ca ele sunt mai “sarace” in acest hormon al atasamentului, care isi ridica totusi si el nivelul la barbati de cate ori e cineva intr-o relatie fizica cu o anumita persoana o vreme asa mai indelungata, si creste un pic si dupa nasterea unui copil in acel cuplu, daca barbatul e acolo in casa, pe cand la femei acest hormon chiar exista in cantitati mai masive si atinge chiar niveluri astronomice in perioada din jurul nasterii unui copil).
Dupa parerea mea o relatie serioasa se bazeaza pe respect… te mai respect oare? cand/daca te insel…
Acum e vorba de sentimente si de gandire, nu stiu daca efectele chimico-bio-fiziologice au prea mare efect.
Era acel banc “relatia la distanta merge doar daca …. e mai mare decat distanta”.
Merge si nu merge, depinde de relatia care s-a legat inainte de a apare distanta, cat despre cele formate la distanta, mi se par bullshit.
🙂 la “dragoste” te refereai nu? :))
Desigur :))