Viata

Povestea mesajelor de felicitare

Eu de fiecare data cand e cazul urez cele bune, atat de ziua cuiva cat si de sarbatori…chiar daca imi pasa mult de acel cineva sau mai putin(dar tot imi pasa din moment ce imi pierd ceva energie si timpul pe care nu mi-l mai da nimeni inapoi sa concep un La multi ani! si daca imi raspunde dupa caz si o alta urare de bine ca raspuns la bunul simt de care a dat dovada.
Dar sunt oameni, carora se intampla sa le transmit cate ceva si sa fie carcotasi, indiferenti sau chiar prosti…se intampla.

Carcotasii o dau pe aia cu imi trimiti mesaje impersonale, mai bine nu o mai faci…ok.
Indiferentii nu raspund niciodata, poate doar isi umplu egoul cu fiecare mesaj de genul pe care il primesc dar nu se obosesc sa raspunda.
Prostii combina cele doua situatii de mai sus si trantesc mucii in fasole… sunt un caz aparte.

Daca ai ceva minte in capul ala ai intelege ca e un gest mai mult decat benefic si altruist sa-mi consum ceva timp din viata mea foarte importanta pentru mine si mai putin importanta pentru tine sa dedic vietii tale mai mult sau mai putin importante pentru mine. Timp extrem de pretios pentru mine, timp mai valoros decat diamantele.

Eu o sa raman la indiferenta mea fata de categoriile de oameni de mai sus si o sa ma gandesc in continuare la ceilalti, pentru cei care chiar inteleg ce se minune se intampla cand cineva face un astfel de gest.

2 thoughts on “Povestea mesajelor de felicitare

  1. Si eu mi-am consumat din timp si am dat peste cele trei categorii, ,,probabil ai trimis acest mesaj tuturor sarbatoritilor”, altii au adaugat dupa aceasta formulare si un ,,multumesc oricum”, altii nu au raspuns deloc… in concluzie exista ,,oameni si fapte”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.