Nu prea v-am povestit nimic, din perioada cand am lucrat in acest an…anul trecut tin minte ca v-am mai impartasit niste idei, niste impresii insa anul asta a fost totul parca mai pe fuga si nu prea am avut timp sa ma reculeg si sa-mi adun gandurile.
O chestie foarte interesanta care s-a petrecut la job, pe langa ce faceam in mod obisnuit a fost faptul ca 3 saptamani din cele 4…am circulat prin santierul naval Damen pe bicicleta. Sa va spun si de ce era foarte util, fiindca birourile era la distanta mare de nava de care ma ocupam, la inceput aveam o nava intr-un capat al santierului o parte pupa al unei alte nave in capatul opus si prova aceleeasi nave undeva la mijloc.
Santierul este dispus pe lungime, iar daca trebuia sa ajungi dintr-un capat in celalat iti luau zeci de minunte pe jos, nu mai zic ca trebuia sa fac acel drum frecvent.
Dar cat am beneficiat de bicicleta(link afiliat) totul a fost mai simplu, ma miscam mai usor, mai repede si as zice ca mai eficient.
O data cu aceasta experienta la locul de munca mi-am regasit placerea de a pedala, fiindca e o senzatie placuta pe bicicleta, problema este ca nu am una a mea. Poate as putea sa fac rost, desi nu sunt chiar ieftine bicicletele, insa stau intr-un apartament si nu am unde sa o tin.
Pe scara nu cred ca as avea curajul sa o las, chiar daca avem interfon acum vreo cativa ani unui vecin ia fost furata bicicleta de la etajul doi…pe acelasi palier cu mine, au fost sparte boxele o data.
Nu exista posibilitea sa o “ancorez” in sufragerie pe un perete cum fac tinerii prin SUA si am mai vazut prin emisiuni sau filme, ca “ma bate mama”.
Mai este o problema, imi place sa merg pe bicicleta dar mi-e frica sa umblu cu ea pe strada…prin traficul urban, ma omoara astia cu zile si aici ma refer la soferi. Teama asta e probabil cea mai mare retinere, fiindca n-am nici masina sa merg cum am vazut ca fac bucurestenii care se duc, in weekend, la munte cu masina ca sa poata pedala pe drumuri forestiere, poteci.
Si eu am mers foarte mult cu bicicleta, pana m-am trezit ca a disparut din curte. Imi voi cumpara una recent, una pentru drumurile noastre frumoase. Cea disparuta a fost o semi cursiera, deci pentru frumoasele noastre drumuri nu era prea indicata.
PS: imi place schimbarile pe care le-ai facut.
Visez si eu la o cursiera, insa e destul de scumpa…plus ca strazile din tara nu mi-ar permite sa ma dau, si mai am si fobia asta de trafic.
Eu n-am mai pedalat din copilarie. Vad ca moda asta cu bicicletele a cuprins si Romania. Zilele trecute, fotografiam prin Herastrau si din doua in doua secunde un biciclist trecea milimetric pe langa mine cu viteza luminii. Evident ca nu m-am simtit confortabil sau in siguranta. Erau foarte multi(in gasca) si veneau din toate partile. Dar nu pedalau linistiti, gen relaxare, ci foarte rapid. Si urlau, vorbeau tare, deranjau. Cel putin mie nu mi-a placut lucrul asta. Trebuia sa ma feresc mereu, sa stau in alerta. Eu inteleg pasiunea lor, dar daca nici in parc nu mai poti avea liniste cand fotografiezi… Iti dai seama, eu eram cu ochii dupa peisaje, nu dupa biciclisti. :))
Este foarte cool sa ai bicicleta esti in tendinte sa te dai ep bicla :D, n-as zice ca e un trend naspa ci din contra…eco, utilizarea mai buna a spatiului urban, fiindca am putea evita ambuteajele create de masini in marile metropole.
Nu stiu ce este in Bucuresti, desi am vazut foarte multa lume pe bicicleta: batrani, copii, doamne si domnisoare pana la domni prezentabili la costum business si cu cascuta de biciclist.
Tu stii sa mergi pe bicicleta Nice?
Deci azi am ras ca prostul, acum si tu ma faci sa rad. “Tu stii sa mergi pe bicicleta Nice?” Chiar vreau sa citesc raspunsul, Nice, please reply 🙂
Crede-ma ca aveam un inginer pe santier care nu stia sa mearga pe bicicleta!
Se spune ca mersul pe bicicleta nu se uita niciodata… 😀 Si da, asa cum spuneam si in primul comentariu, obisnuiam sa ma dau cu bicicleta cand eram mica. 😛
:)) tare as vrea sa vad, bine cel mai greu e frica aia sa nu cazi, daca ai depasito adica ai invatat sa mergi stii ca “totul va fi bine”
Eu stiu sa merg pe o singura bicicleta-pegas fara cadru:-) 🙂 sa pot pune repede piciorul jos pt a mentine contactul cu terra:-) , in aceasta vara mi-am adus pegasul pe care l-am ,,calarit” in copilarie si am incercat sa fac cateva plimbari nocturne pe strada, la mine e mai usor cu depozitatul desi deocamdata locuiesc inca la apartament, mi-am depozitat bicla la prietenul meu la curte in garaj.
Pe unul din ala verde am invatat si eu a pedala! O sa revin cu o poveste…
Tare mi-ar place o bicicleta, insa daca as avea nu stiu daca as folosi-o la adevarata valoare.
Doreste-ti in continuare sa capeti o bicicleta a ta. La un moment dat o s-o primesti ;).
Nu stiu ce sa zic. Intr-adevar, in trafic exista niste riscuri, dar… Personal as prefera tot mersul pe bicicleta decat cu tramvaiul sau metroul.
Alex nu mai sunt la chiar la varsta la care trebuie sa primesc, dar de la Mos Craciun merge :D…am avut discutii cu parintii cand eram mic si nu s-a intamplat, acum nu cred ca se mai pune cazul.
:)) Repet. Doreste-ti in continuare sa capeti o bicicleta a ta si ai sa vezi ca la un moment dat, o vei primi. 😉
Ok dar deja e lunga lista. Masina, nexus 5, bicicleta… ar mai fi ceva ce nu se cumpara.
Heh, si ce te face sa crezi ca nu le vei avea intr-o buna zi pe toate sau poate chiar mai mult? 😀
Si aici ai dreptate, insa o buna zi poate fi mai apropiata sau mai indepartata in timp.
Pai asta depinde de tine 😉
Dragostea, aceea niciodata nu se poate cumpara, alaturi de sanatate si de viata…oricat am plati…
ai dreptate Catalina, mare dreptate.
La capitolul folosirea bicicletei o fac zilnic…la tara unde stau eu e mai mult decat folositoare. Fara nu se poate…
Asa este, cam atunci pedalez cel mai mult cand ajung pe la bunicul vara…in rest asta a fost o intamplare, poate cand ma voi angaja la anul sa fac rost de una in interes de serviciu pentru a nu pierde timpul pe drum.
Si eu pedalez muuult dar folosesc trei pedale: acceleratia, ambreiajul si frana 🙂
Petre tu esti o specie des intalnita in spatiul urban :)), e bine si asa dar pe bicla ai mai multa libertate :D…plus frumusetea si placerea de a face efort fizic.
n-am mai mers pe bicicleta de 6-7 ani. wow, dar ce dor imi e. singurul motiv pentru care nu-mi iau e ca n-am pe unde sa ma plimb. in oras nu-mi place
Mai mie mi-e frica, printre masini…dar probabil as gasi unde sa ma dau cu ea, problema adevarata e ca nu am unde sa o tin. Dar daca ma pomenesc cu ea la usa, poate gasim o solutie :)).
Mă faci să doresc să scotocesc prin garajul tatălui meu și să-mi caut bicicleta 🙂
N-ar fi un lucrur rau, fiindca vintage e calare peste noi mai ales in capitala. Pe la noi nu prea vezi, poate niste tarani te-ar rade…uite Ucraina lui tataia, dar prin Bucuresti daca mai ajungi si la un eveniment, primesti numai laude.
Asa mult imi doresc si eu una!! Dar nu i-a venit nicicum randul… Adoram sa merg cu bicicleta, insa, din pacate, aceeasi problema o am si eu – mi-e teama de masini, sa nu ma agate vreun grabit…
Stii ca intr-o perioada faceam echitatie si, pentru a ajunge la cai, mergeam cu bicicletele (era undeva la 3km inafara orasului), insa pana ieseam din oras eram toata numai un stres! Din cate observ, se tot imbunatateste sistemul pistelor pt biciclisti prin oras, dar numai tot cate putin, tot cate putin…
Oricum, as vrea o bicicleta pentru iesiri inafara orasului, clar! 😀
Imi pare bine ca ai avut ocazia sa te bucuri din nou de pedale 😀
Iti doresc ca dorinta sa ti se implineasca cat mai curand, cum mi-ar placea si mie sa am o bicicleta…ar fi interesant sa experimentez fotografia prin imprejurimile orasului fara sa fiu conditionat de ceva anume. Sa pot merge spre Macin, cand vreau vara bine ar fi indicat sa nu merg singur la drum lung :D, dar asta e alta poveste.