Visul lui Dinescu de la revoluție. Libertatea culinară, mititei cu portocale!

S-au împlinit în această lună, Decembrie 2020, 31 de ani de la revoluția din ’89, când poporul român l-a învins pe tiranul Nicolae Ceaușescu și pe odioasa sa parteneră tovarășa Elena.

Tot atâția ani se împlinesc de când tovarășul actor Caramitru îl sfătuiește în studioul  televiziunii de stat, actual TVR, “să se facă că lucrează”. Mă rog, că lucrează la o proclamație a libertății românilor care au depășit epoca comunistă prin acea lovitură de stat.

Istoria în deosebi, nu este mereu precum o învățăm noi. Spun asta fiindcă, de obicei în istorie, cine are puterea după un eveniment grozav, are grijă să o rescrie astfel încât să îl pună într-o lumină cât se poate de favorabilă.

De ce credeți că au trecut mai mult de 30 de ani și încă nu există un rezultat al procesului Revoluției? De ce credeți că serviciile de informații, fosta securitate nu au dat publicității rapoarte a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. De ce credeți că armata încă ține secretizate dosare ale Revoluției din ’89.

Este cert că Revoluția nu a implicat forțe exterioare, teroriști, trupe de gherilă străine, soldați din legiunea străină. Români au ucis români, cel mai probabil la ordin! Cel mai probabil în decembrie 1989, în loc de revoluție românii au asistat la un puci foarte bine orchestrat. Problema este că nici acum Gepetto, nu s-a lăsat descoperit.

Oricum oamenii care au pus labele pe putere, în România postdecembristă, nu se aflau întâmplător în clădirea televiziune de stat. La negocierile de după, etc. Și în politica de astăzi, direct sau indirect vezi puștiu’ lui Caramitru care este mare strateg politic în USR.

Revenind la Dinescu, săracul poet despre care nu știm cum a făcut avere fiindcă din drepturi de autor nu prea avea cum, pot intui dorința care l-a împins “să lupte” la revoluție prin mimarea actului de lucru la proclamație. Dacă îl urmăriți pe Dinescu prin bucătărie, că el are contract constant cu TVR pe lângă câteva restaurante “Politică și delicatețuri”, plus un conăcel pe malul Dunării, puteți observa că omul Dinescu are o traumă predecembristă ce nu a putut-o trata nici cu vinul obținut din podgoria pe care o deține.

Dinescu a suferit toată copilăria, cel mai probabil, datorită lipsei portocalelor. Ca rezultat al acestui neajuns și suferințe din copilărie bucătarul Dinescu a dezvoltat o adevărată traumă, el folosește portocale în mod excesiv în bucătărie. Dacă a ajuns să folosească portocalele chiar și la rețeta de lebăr, nu m-ar mira să aibă rețete reinterpretate post-traumatic de cârnați sau mici cu portocale.

Încerc să tratez subiectul revoluției și dintr-un unghi umoristic și de satiră. Uneori astfel de abordări precum în subiectul prezent nu funcționează foarte bine, deoarece revoluția din ’89 s-a consumat cu numeroase victime, așa zise victime colaterale sau martirii Revoluției.

Este drept, corect și merită să menționez că toți cei care au apărut la televiziune în acele momente riscau să primească în dar pedeapsa capitală, dacă cumva ițele lui Gepetto s-ar fi încurcat și tovarășul Nicolae Ceaușescu ar fi reușit să recâștige cârma navei, care încă se află în derivă după 30 de ani și se numește România.