Cugetari

Tradiții românești. Bonus rețetă a la Pato

Am vrut să cuget azi, iar pe lângă multe altele am ajuns la mâncare.

Nici nu am avut timp prea mult să urmăresc   televiziunile astăzi, de ziua românilor, dar am observat că nu a mai fost atât de mult naționalism ca în alți ani.

Anul acesta încerc să țin post, cel puțin o formă de post. Contextul îmi permite, dar cum nu am mai ținut post în ultimii 20 de ani am zis să nu încep brusc. Mi-era frică să nu mă stric, în vreme de pandemie nu aș vrea să ajung prin spitalele nației, a cărei zi națională o sărbătorim astăzi, de aceea postul ăsta am renunțat la carne și țin post normal lunea, miercurea și vinerea. Am zis că stresul ar fi mai mic dacă voi putea să mănânc produse lactate și ouă.

De aici și următoarea dilemă.

De unde am ajuns să adoptăm ca popor fasolea cu ciolan afumat, de 1 decembrie? De când românul își taie porcul, tradițional vorbind, la începutul lui noiembrie ca de 1 decembrie să aibă carne de porc afumată pentru “tradiționala” fasole cu ciolan de 1 decembrie?

Vrăjeală!

Românii sunt un popor creștin, care țin și respectă postul, în general. Cel puțin până la apariția marilor televiziuni care au lansat cel mai probabil această “tradiție” care se dorește a se bate cap în cap cu tradiția autentică românească. Vor să pierdem identitatea neamului românesc.

Astfel este contradictoriu să mănânci fasole cu ciolan în perioada postului Crăciunului. Perioada postului Crăciunului este una fixă, și este respectată poate de peste 2000 de ani.  “Ciolanul” are o vechime de 20-25 de ani, probabil de la apariția ProTV-ului pe piața  locală de entertainment.

Am mâncat și eu dese ori. Nu condamn pe nimeni!

Doar că trebuie să distingem falselor informații transmise în media de cele adevărate, chiar dacă provin din surse aparent credibile.

Clar, o tradiție ce a răzbit prin istoria neamului românesc de-a lungul secolelor nu poate fi considerată altfel decât cea veritabilă.

Nu intru în problema religioasă ci doar în cea de logică.

Chiar dacă anii trecuți mergeam cu noile tendințe, anul acesta am încercat ceva mai “tradițional”.

Am mâncat paste, fără carne, putea fi de post doar că am adăugat la final niște brânză măturată răzuită (Grana Padano). Asta fiindcă a picat marțea, dar dacă era în altă zi puteam să nu mai pun fiindcă a fost oricum ultima tușă a bucătarului.

Nu este deloc tradițional, venind din bucătăria italiană dar se apropie mai mult se tradiția religioasă românească.

Aveți poze mai jos:

Rețeta este simplă, se fierb niște paste Barilla spaghetti circa 12-13 min în apă cu ceva sare. În paralel într-o tigaie mai mare, eu folosesc un wok, călesc niște ceapa cu usturoi in ulei de floarea-soarelui, puteți pune și ceva măsline kalamata tocate, apoi când ceapa prinde culoarea dorită, adaug o conservă de roșii în suc propriu pe vremea asta, vara pun roșii tocate asta după ce le opăresc un pic cu o crestătură pentru a îndepărta mai ușor coaja. Mai adaug busuioc piper, apoi pastele când sunt gata și le las să scadă. Intre timp, adaug și ulei de măsline pentru savoare și pentru că dacă puneți la început, în locul celui de floarea soarelui, se amărăște.

Se tine pe foc până pastele iau culoare roșiatică și nu mai este zeamă apoasă in tigaie. Puteți servi cu un pahar de vin roșu, azi norocosul a fost un vin de mure.

Ciudat meniu de 1 decembrie, paste cu vin de mure, dar mai de post. Exceptând firește alcoolul.

Tagged

5 thoughts on “Tradiții românești. Bonus rețetă a la Pato

    1. Grătarul e neaoș… Din perioada industrializării ceaușiste. Tot românul avea acces la niște inox :)) să tragă un grătar prin fabrică. Iar dacă nu scoteai de la fabrică măcar la săptămână macar doua trei șuruburi erai cel mai prost din curtea școlii.
      Acolo a apărut cultura grătarului

  1. Arată bine.

    Și Moș Crăciun îmbrăcat în roșu și cu barbă albă e fabricat tot de TV. Nu puteam rămâne în urmă nici noi :))

    1. Mulțumesc! Să știi că folosește mult o astfel de apreciere, chiar dacă eu și soția ne-am bucurat și de gust.

Leave a Reply

Your email address will not be published.