Subiectul ăsta privind ideea de a deține o proprietate sau a sta în chirie este tranșat direct de cei care ne învață ce reprezintă să fii sau să devii un om de succes, “an investor”.
Da, știu banii aia puteai să îi investești într-un business care să de roade și să devii milionar! Numai că nu toți oamenii sunt sortiți să devină milionari sau să aibă abilitățile necesare să conducă o afacere ori să fie capabili să își creeze portofolii investiționale.
Pentru mulți o locuință proprietate personală poate fi sau deveni cel mai bun “asset”. Firește că influencerii care vorbesc despre domeniul investițional sunt total împotriva achiziționării unei locuințe, căreia îi pun o ștampilă clară de: pasiv nu de activ.
Iarăși vrem să trăim că afară, chiar dacă nu suntem pasionați de domeniul investițiilor. Ne dorim doar sa trăim confortabil! Fără prea mari dureri de cap, cei mai mulți aduc drept exemplu și scuză deopotrivă faptul că locurile de muncă nu mai sunt sigure și precum fac cei din afară ar trebui să procedăm și noi românii. În afară, nu puține sunt cazurile când oamenii lucrează pe bază de “project contract”. Așa că atunci când se termină proiectul își fac bagajele și caută un nou loc de muncă. Asta s-ar traduce astfel:”În goana după bani!”. Asta poate funcționa, în anumite cazuri la vârsta tinereții să zicem până în 35 de ani. După apariția unui copil să te muți de colo colo, părerea mea este că nu este cea mai fericită alegere.
Acest tip de abordare, din perspectiva crezurilor mele, este oarecum iluzorie. Este drept că pe termen scurt pare că câștigi mai mult, ba chiar dacă tot câștigi mai mult vei crede că vei câștiga mai mult la pensie.
Oricum ar fi văzută și orice condiții ai găsi chiria este un compromis! Majoritatea persoanelor care trăiesc în chirie, nu au nimic trăiesc momentul sparg toți banii. Puțini sunt cei care au ambiția să economisească și în cele din urmă tot își achiziționează o locuință, indiferent că este un apartament sau casă pe pământ.
De ce zic că este o alegere bună să investești într-o locuință?
Mulți nu avem educația financiară necesară să producem bani mai mult decât salariul sau alte venituri, ce implică consum orar. Banii nu lucrează pentru toți când dormim, practic banii ne sunt sustrași din buzunare în timp ce dormim, de către stat, comisioane ale băncii, inflație, cursul valutare, etc.
Astfel, o locuință poate deveni pentru o persoană de rând un asset important, cel puțin la bătrânețe.
Cum vedeți viața la pensie?
V-ati gândit vreodată la pensie? V-ați imaginat vreodată o zi din viața voastră de pensionar?
Măcar o idee la ziua din lună în care va aduce poștașul pensia, ar trebui să aveți în cap! Ba chiar să vă prognozați veniturile ca ordin de mărime.
Dar imaginați-vă că ați trăit toată viața în chirie, v-ați distrat, v-ați simțit bine, a fost dulce. Poate aveți ceva economii dar nu îndeajuns de multe încât să vă achiziționați o locuință. Ați trecut de 55 de ani, banca nu vă mai acordă credite considerabile. Aveți unul sau doi copii care acum trebuie susținuți prin facultăți, chiar dacă aveți încă venituri frumușele, noile costuri vă afecteze a considerabil veniturile.
Situația financiară se agravează din prima zi de pensie!
Cum se calculează pensiile de rând!
Știm cu toții că pensiile normale, ale oamenilor de rând, sunt calculate și raportate la un așa numit punct de pensie.
Punct de pensie care la rândul lui este raportat la salariu mediu brut anual calculat de către institutul național de statistică. Despre care aflăm că dețin date oficiale, care sunt și publice încă din anul 1938.
Formulele sunt destul de complicate astfel încât să nu înțeleagă toată lumea hoția din spatele calculării modului în care cei mai mulți români la bătrânețe sunt trimiși la “ghena societății”, prin simplul fapt că sunt obligați să trăiască sub demnitatea cu care au trăit până în acel moment.
Punctul de pensie de-a lungul perioadei de activitate se calculează astfel veniturile brute impozitate de stat se raportează la salariul mediu din acea perioadă, pentru fiecare lună în parte apoi se cumulează pentru întreaga perioadă de activitate.
Un exemplu ar fi ca un salariat să își înceapă activitatea cu salariul minim pe economie în anul 2010, la vârsta de 20 de ani, și să continue să muncească până la 65 de ani când ar ieși de drept la pensie. Să spunem că la 55 de ani va atinge că venituri, salariul mediu pe economie și își va continua activitatea pe plafonul acesta.
Salariul minim brut în 2010 era în valoare de 600 Ron.
Pe când salariul mediu brut era 1902 Ron.
Deci coeficientul de pensie din punctajul actual ar fi: 0.315, pentru primul an de cotizație. Mediând într-un mod plauzibil valorile celor 45 de ani de muncă ar veni aproximativ 0.75 procente din punctul denpensie. Doar că ar trebui să ținem cont că doar 35 de ani repezită stagiul complet de cotizare la pensie în România. Astfel că mai avem 10 ani bonus, despre care nu știu exact cum se calculează, dar practic sunt cei mai buni ani. Pot presupune doar că ar ajunge la un coeficient de 1.15, conform unui sistem de bonificare.
Dar să revenim ipotetic cu acest coeficient în ziua de astăzi. Salariatul din cazul prezentat ar avea o pensie de 1658 Ron brut. Dar la sumă aceasta se aplică impozitul pe venit de 16% la suma care depășește 1000 Ron. Iar pentru CASS vor mai fi reținuți 5.5% din suma ce depășește plafonul de 740 Ron.
Scădem 50.5 Ron pentru CASS și 105,3 Ron impozitul.
Pensia netă rezultată fiind 1502 Ron.
Salariul mediu brut în octombrie 2020 fiind de 5425 Ron conform profit.ro. Salariul net fiind 3173 Ron.
Deci muncitorul nostru pensionar ajungând să aibă venituri de 40 și ceva la sută din ultimul salariu. Ok poate sună mai optimist aproape 50%, dar muncitorul nostru este un caz fericit fiindcă a evoluat salarial în timp.
Știu că v-am dus pe arătură cu pensia, ca acum să devenim la prioritate și/sau chirie.
Brusc veniturile se înjumătățesc, cel puțin, cheltuielile cu medicamente și tratamente sunt și ele un fapt ce nu poate fi neglijat la bătrânețe.
Dacă omul nostru ar avea o casă proprietate personală, firește pentru care a luptat s-a chinuit să achite un credit, ipotetic vorbind cheltuielile sale ar fi mult reduse în ceea ce privește spațiul locativ.
Cum ar fi dintr-o pensie de 1500 de Ron să achiți o chirie la o garsonieră de 900 de Ron?
Cel mai probabil dacă nu ai un “coleg de apartament” ai ajunge pe străzi.
Aici e vorba depre toți oamenii!
Este bine să investești într-o proprietate?
Eu cred că da!
Banii nu sunt făcuți să stea. Dacă ai bani și ei stau pe loc, practic ei se devalorizează prin diverse mecanisme ale economiei de piață.
Un imobil în schimb are darul de a lupta ocazional cu aceste mecanisme, în general prețul lui crește, exceptând cazurile în care achiziționezi în plin boom imobiliar sau într-o zonă fără perspective de dezvoltare, dar chiar și acolo prețul va crește chiar daca nu în 5-10 ani. Dar pensia este destinația unui drum de peste 35-40-45 de ani.
În cazul în care ai achiziționat un imobil mai mare decât ce ai nevoie la bătrânețe, și sau ai nevoie de bani ori nu îți mai permiți să întreții, poți să faci un downgrade și să rămâi cu diferența de bani. Asta dacă te gândești numai la tine.
Dar dacă te gândești și la cei dragi să le oferi un buffer economic ai șansa să le lași o moștenire.
Vei spune off ai înnebunit Pato cu moștenirea și moștenirile tale! Voi trata acest subiect într-un articol următor.
De ce avem simțul proprietății?
Oamenii nu sunt doar ființe raționale, sunt și ființe sentimentale care se conduc în viață și după emoții nu doar după gândire.
Avem simțul proprietății?
Avem! Noi românii cu atât mai mult. Îmi vin prin minte versurile lui George Coșbuc din poemul “Noi vrem pământ!“, scrisă acum doua secole. Momentan stau într-o locație, dar nu simt că este acasă. Trăind o viață în chirie aș avea un stres, iar la finalul vieții prevăd mai multe griji decât o bătrânețe liniștită, ori datorită stresului o moarte pripită.
Trăim vremuri ale globalizării, globetrotter-ii sunt eroii YouTube-ului, dar nu este pentru toți nu-l văd un stil de viață autentic, natural ci o cursă “în goana după faimă și bani!”. Pe mine călătoriile, locurile noi în general le găsesc obositoare, mai ales când vorbim despre metropole.
Un om fara o proprietate, e un om fara indentitate! 🙂 Da, 2020 mi’a taiat putin avantul, anul asta poate ca o sa imi imbogatesc portofoliul ca “fond de pensie” ca asta este fondul pus in miscare de mine acum vreo 5 ani … ar fi trebuit sa celebrez inceptutul asta de an ca incheierea golorioasa a celor 5 propusi pentru asta, dar …. sa vedem ce o fi … anul asta, sau daca nu, la anul ca inca suntem tineri! 🙂
De 2 ani tot analizez treaba asta cu proprietatea si pensia si cum ai zis si in articol, prefer sa achizitionam o locuinta.
In primul rand situatia financiara este in avantajul nostru si o putem achita, deoarece am strans precum niste evrei, luna cu luna pentru un avans cat mai mare. Poate nu a fost o tehnica tocmai buna deoarece banii au stat, dar aia e.
In al doilea rand, de la parinti nu am primit nimic si nici nu vreau sa ma bazez pe asta, asa ca mai bine detin o locuinta dupa care incercam sa investim mai departe in altele.
Am prieteni care au primit din familie garsoniera sau apartament si nu isi bat capul cu achizitia de locuinta personala.
Putin cate putin investesc deja, ca mai tarziu (daca mai traiesc), sa nu astept postasul cu pensia (sau viramentul bancar, haha).
Imi pare rau totusi ca nu m-a invatat nimeni la scoala/liceu/facultate sau in familie – educatie financiara si a trebuit sa o descopar din carti singur.
La multi ani si sa te bucuri de mini livada!
Salut Alin! Suntem oarecum in zona apropiată de vârstă deci avem cam aceleași preocupări. Am învestit în teren in prima fază, urmează și proiectul “casa” cât de curând. Acum avem lupte interne, cât de mare, cate camere, un nivel sau două, etc. Vrem sa avem totul bătut în cuie când ne apucăm, ca să nu avem cheltuieli inutile de proiectare sau de construcție.
P.S. consider livada și grădină nu neapărat o investiție cat o asigurare că nu voi muri de foame :)). Cu livada pare cam nasol anul ăsta deja s-au format mugurii pe pomi, nu sunt un cunoscător dar nu cred că e semn bun. A fost foarte cald și dacă vine înghețul nu va fi foarte ok.
Și în educația financiară cred că trebuie să alegem ce ni se potrivește, dar e bine să avem în vedere cat mai multe perspective. Nu zic că expunerea mea este un adevăr absolut și cei care susțin contrariul au dreptate din alte perspective. Dar e bine să le avem pe amândouă, sau cat mai multe că sa punem în balanță…ce și unde putem să aplicăm.
De curând am văzut pe un tip, care are nu știu ce cafenea in Constanța acum ii merge rău cu business-ul și s-a întors la părinți. Se autolauda că ce bine este de el că alegerea lui a fost, este și va fi sa stea in chirie fiindcă uite ce se poate întâmpla.
Eu cred că asta nu e viziune de business adevărat. Dacă faci chiar și un credit, într-o situație din asta un om de succes va reuși să se adapteze ok îl va scoate situația din zona de confort, dar va lupta, se va stresa sa continue să își plătească ratele astfel încât să nu piardă ce a investit. Când o rată și o chirie sunt cam tot pe acolo, ba chiar rata este mai mică decât chiria eu zic că nu poți spune că tu nu ai pierdut nimic stand în chirie zeci de ani… Și apoi și omul cu credit, poate renunța la credit/casă este adevărat dar practic financiar au pierdut aceleași sume. Da poate implicarea emoțională este diferită, dar financiar…mulți nu pun banii unde trebuie și cum trebuie așa că este bine și să lupți pentru o casă.