A venit primavara, nu cred ca se mai bucura multa lume de asta, ma refer la bucuria aia sincera de copil care abia asteapta sa iasa din casa sa bata mingea. Dar ce sa mai zic, sau dus vremurile alea si pentru copii, acum bat tastatura sau touch-urile tabletelor.
Ce pretentii sa mai am de la “cei mari”, s-a dus magia din lumea asta…cel putin cum o percep eu prin ochii mei, totul incepe sa devina atat de gri, de trist, de real. Parca se spulbera basmul, pe zi ce trece parca mintea, “visele” si chiar vointa imi este constransa si alterata de mediul ce ma inconjoara.
Dar stai parca n-am trait pana acum tot in acelasi mediu, am dus aceeasi viata, in aceeasi societate, in acelasi areal geografic. Ce s-a intamplat?
Ce s-a schimbat?
Nu ma pot gandi decat la un raspuns, si acela este:
EU!
Eu! Nu tu, tu probabil ai ramas acelasi…eu ma schimb si nu stiu daca in totalitate in bine, cred ca incep sa ma integrez in ceva care pare inuman, dar unde a disparut totul…parca ieri se intampla sa vad, in culori.
Si cenzura asta, nu te lasa sa vorbesti…aproape ca nu te lasa nici sa gandesti, fiindca se pot intampla lucruri! Paranoia ca te citesc cunoscutii, ca-si pot face impresii despre tine, te urmareste. Aaaa nu pe mine! Poate pe tine, fiindca mie nu-mi pasa, fac aici un exercitiu nu tot ce scriu este real, incerc sa disimulez realitatea doar.
Ce rau am ajuns, am plecat de la un subiect atat de simplu, primavara, puteam sa vorbesc de soare, pasari, flori, fete, plimbari…si am ajuns sa povestesc despre lucruri gri.
Cand esti mic si poate tanar, lucrurile sunt mai simple sunt mai frumoase.
O mică astenie de primăvară sau te-a lăsat iubita ?! 😀
Hai, fruntea sus, viața e frumoasă și e în culori !
Primăvară fericită, Vasile !
Poate ca ai dreptate, o fi astenia de primavara 😀
Ieri parca nu a prea fost primvara, la mine a nins iar in 20 de minute s-a transformat in… ploaie practic insa na tin sa cred ca iarna nu a vrut sa se lase ceea ce e destul de dragut.