Un vânzător bun te întreabă cum vreți să fie brânza: “sărată”,”puțin sărată”. “Vă dau să gustați!”
Tu îi răspunzi: “sărată”
Și vânzătorul de brânză va taie o bucată de pe margine, unde calupul de brânză este mai sărat.
Vrei puțin sărat?
Vânzătorul îți satisface dorința din același calup dar îți oferă spre degustare o bucățică din zona centrală, unde sarea a ajuns mai greu și nu este la fel de sărat ca pe margine.
În concluzie chiar dacă nu are două tipuri de brânză, tu primești ce ți-ai dorit pe moment. Acasă te trezești că într-un procent redus ai primit ce ți-ai dorit, dar și țeapă într-un procent mai mare sau mai mic.
Bine de știut, pe-asta nu o știam…omul cât trăiește învață. Noi ne mai cumpăram lapte și făceam acasă, că nu e greu. La telemea mă refer
Mi-ai adus aminte de cum făcea bunica mea din Bacău brânză acasă. De fiecare dată cu lapte muls de la vacă, cu puțin cheag, amestecat ușor și lăsat în tihnă, iar apoi pus în tifon și lăsat la scurs până seara. Apoi o scotea pe masă, o tăia în bucăți și îi dădea cu sare pe toate părțile, o băga la borcane din alea mari de câțiva litri și o trimitea la cămară. Era așa de bună că nu prea ajungea să stea mai mult decât câteva zile la rece.
Am copilărit și eu tot un Bacău, toate vacanțele știu cum este…doar că la noi in sat era un izvor cu apă sărată dar de o concentrație foarte mare “slatină”. Scârțâia în dinți brânza aia proaspătă de vacă. O usca la streașina casei, în tifon.