Am căutat ceva pentru bebe de prune, pentru la nevoie. Acum, fiind pentru bebe am căutat ceva bio, eco, “nano”, ați prins ideea de proveniență și calitate certificate, etc.
Deja începe să mă deranjeze această modalitate de lucru a unor producători din industria alimentară. Uitați mai sus practică care mie mi se pare cel puțin înșelătoare.
Acel “non-” afișat pe un rând,
iar “EU Agriculture” pe celălalt rând.
Sincer nu prea mă mai interesează dacă este prelucrat în UE.
Asta o dată!
A doua problemă pe care o văd este următoarea, înțeleg că Uniunea Europeană tind să respecte aceleași reglementări și standarde. Ok, să apară “Made in EU”.
Dar de ce să apară “non EU”?
Fiindcă mă interesează dacă este vorba de: China, Turcia, Moldova, Serbia, USA, Canada, Senegal, Australia sau Noua. Zeelandă.
Corect?
Atunci de ce sunt admise astfel de practici pe piața de larg consum?
E, non-ue e un fel de-a evita aversiunea față de china. ca nu prea da bine alăturarea dintre organic , bio și china…
Pai și ei cu ce sunt vinovat? Pe mine mă interesează de unde provine materia primă că deh… justifică de multe ori totul.