Îmi zicea mama când eram mic și mai mâncam trăsnăi. O enervam din cale afară când îmi întindeam pe pâine bulion, spre exemplu. Chiar îmi plăcea!
Probabil pe vremea aceea bulionul era foarte ieftin, acum nu mai este chiar așa sau nu mi se pare mie. Era acruț așa, excelent merge pe pâine, vă zic din experiență că am reprodus gustarea acum câteva seri.
Mama avea și ea orgoliile ei, adică mâncăm în viziunea ei ceva ce poate mâncau cei fără prea multe posibilități. Nu că noi am fi avut prea multe, dar spre deosebire de alții maică-mea toamna chiar pregătea: gem de prune, dulcețuri, compoturi, tocană de legume, zacuscă, zarzavat și altele asemenea.
Ideea este că mereu am avut ceva de mâncare în frigider și în debara aka cămară. Nu am avut prea multe, poate nu își permiteau părinții să mă crească cu trufandale sau nu aveam cele mai în tendință device-uri ale vremii pentru entertainment. Am primit jocul Tetris abia pe la 7 ani, am primit un tamagochi abia prin clasa a doua, la fel și terminatorul meu a ajuns abia prin clasa a 5-a.
Asta se întâmpla acum peste 20 de ani. Lucurile s-au schimbat, acum am familia mea, puterea de cumpărare este alta, este mult mai bine din mai multe puncte de vedere.
Intriga apare când citești un articol că cel al lui Alex, unde afli că 10% din copii din mediul rural se culcă cu burțile goale.
Practic nu-ți vine să crezi, fiindcă frigiderul tău oricât încerci să-l organizezi este plin tot timpul. Chiar daca nu-ți dorești și eviți acest tip de abordare un procent semnificativ din mâncare ajunge la gunoi săptămânal.
Te ștergi la ochi și mai citești iar știrea și da, acolo apare copii merg cu burta goală la somn.
Asta este o realitate a României în care trăim! O paralelă reală, concretă, tangibilă, cuantificabilă a statului de drept din România. Dar noi avem probleme politice, alte state paralele. Nu statul ce reprezintă cetățenii, toți cetățenii!
Probabil că sunt puține cazuri în care se moare de foame, situația nu este ca în Africa, nu merită să ne agităm! Evident este o ironie, copii aceia probabil mănâncă o dată pe zi o bucată de pâine cu ceva mai puțin decât margarină Linco.
Nu că ar avea ceva margarina, se știe că grăsimile saturate nu sunt chiar cele mai bune pentru sănătate, dar în copilărie am băgat și eu la greu Rama, Delma și Linco. Unde mai pui că erau foarte la modă, reclamele erau pline de ele. Cred că acum doar panarama aia de reclamă la eMag Genius își mai permite acum bugetele de publicitate pe care le aveau margarinele acum 25 de ani.
Am luat o cutie de margarina Linco, că încerc să țin post și mai am o alternativă. Cred că sunt peste 15 ani de când nu am mai avut margarină în casă, doar unt. Unii nu-și permit nici acei 2.7 Ron și 1 Ron cât costă o franzelă. Este trist!
Este trist că subnutriția bate la procentaj covid19 la cauza mortalității în lume. Totuși nimeni nu vorbește la TV de acest lucru. Noi ne agităm pe covid.
Chiar mi-a plăcut acest articol.
Pe mine mă aduc cu picioarele pe pământ informațiile de această natură. Mi-e greu să cred că sunt oameni care se bucură pentru că au ce mânca, măcar o singură dată în zi. Îmi dau seama, de fiecare dată când citesc astfel de materiale, că sunt un norocos și că planurile mele, motivele mele de stres, sunt de multe ori mofturi.
Mulțumesc pentru recomandare!
Alex nu ai pentru ce. Chiar e mișcător sa mai vezi astfel de articole prin rândul nostru. Fiindcă de multe ori, omitem astfel de povesti pentru a nu întrista, pentru a alege doar partea frumoasa a lucrurilor, cum ar fi sa ne bucuram doar de partea plină a paharului.
Ele există și trebuie să conștientizăm că societatea trebuie sa se miște într-o direcție pozitivă și pentru ei. Chiar acum am auzit la radio, că am rezolvat ceva cu mașina în oraș, că în Vaslui rata șomajului este de aproape 8%. Dar câți sunt aceia care nu au un loc de muncă și nu sunt nici eligibili pentru șomaj…