Cugetari

Mâhnire în suflet – 2020

Nu pot să trec peste, fără să vă împărtășesc punctul de maximă mâhnire ce l-am simțit anul acesta.

Se întâmpla în perioada stării de urgență, când inițial din declarațiile oficiale am întrezărit o ușoară alinare, dar care a fost brusc retezată de către declarația șefului statului.

Da, este vorba despre Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului sau Sfintele Paști (2020).

Nu credeam că sunt capabil să am asemenea trăiri și simțăminte, dar în acea perioadă am simțit o mâhnire profundă direct în inimă.

Cred că sunt o persoană rațională, că logica și știința sunt filtrate prin creier și că înțelegeam și înțeleg gravitatea situației generate de această molimă, dar în acel moment am simțit o puternică tristețe sufletească și chiar deznădejde că nu am putut participa la slujbă.

Tensiunea sufletească a escaladat cote maxime, anxietatea și neliniștea își găseau loc în fiecare cotlon a ceea ce însemna EU. Fiindcă nu știam cum voi reuși să aduc Lumina cea Sfântă în căminul familiei noastre.

Urmăream slujba la televizor, dar aproape că deznădejdea că nu vom mai primi lumină a răzbit peste orice alt gând de speranță. Căutăm soluții care mai de care, dar nu puteai ieși din casă, m-am gândit chiar la soluții de curierat dar nu exista o pârghie prin care să poți suna curierul.

Am apelat la o vecină, mai în vârstă, pe la 2 noaptea, că în cazul în care îi aduce cineva Lumina să ne bucure și pe noi cu Ea.

Minunea s-a lăsat așteptată dar ea a venit pe la 3 dimineața. Când vecina ne-a bătut în ușă, eram de-a dreptul descumpăniți, toți cei cunoscuți, prin intermediul comunității din are făceau parte, care s-a mișcat altfel, au reușit ca până în ora 1 să aibă ce noi însă nu mai speram să avem, până a doua zi când se făcea lumină.

A fost o bucurie enormă, fiindcă era prima noastră sărbătoare ca familie, să putem să ne bucurăm de Învierea Domnului aproape cum se cuvine.

Scriu acest articol ca probă pentru ce am simțit, ca să nu uit niciodată, că am putut să sufăr și pentru o “idee’/credință, nu doar pentru cineva.

Am simțit că trăiam vremuri de prigoană. Deși reușisem să avem masă plină, casă casă, toți să fim bine, totuși lipsea ceva important din tot ce aveam.

Lumină vs lumina

3 thoughts on “Mâhnire în suflet – 2020

  1. Într-adevăr a fost un an ciudat și din păcate se întrevede și următorul la fel. Nu prea poți să îți faci niciun plan.
    Legat de Sfintele Paști, având în vedere că a fost stare de urgență și nici nu puteai să ieși cu mașina la o plimbare, chiar dacă stăteai izolat în aceasta, este mai bine că a fost așa. Era ciudat să ne îmbulzim la biserică toți, pentru o noapte și să pierdem tot ceea ce am câștigat în perioada în care am stat în casă.
    Sunt de părere că ne putem ruga și din casă. Nu trebuie să luăm lumină din biserică, pentru ca Dumnezeu să ne asculte.

    1. Ciudat este sa scrii acum asta: “Era ciudat să ne îmbulzim la biserică toți, pentru o noapte și să pierdem tot ceea ce am câștigat în perioada în care am stat în casă.” si mai ciudat e sa consideri ca atunci in primavara ai castigat ceva. Multa sanatate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.