Cugetari

Gânduri de pensie 2

Vă povesteam în articolul precedent că nu am o perspectivă clară asupra modului cum va funcționa sistemul de pensie, atunci când va trebui să ies eu la pensie.

Este o perspectivă încețoșată asta și fiindcă orizontul de timp este +35 de ani. De obicei lumea nu știe ce face peste 6 luni, 1 an. Cei mai perseverați dar și disciplinați au poate planuri pe un orizont mai mare de timp poate 3-5 ani, iar excepțiile poate un 7-10 ani.

Știți întrebarea clasică de interviurile de angajare: “Unde te vezi peste 5/10 ani?”

Este ceva destul de dificil de prognozat fiindcă sunt atât de multe necunoscute încât nu toată viața ta depinde de tine, totuși este bine, recomandat sau cum vrei să îi spui să știi ce vrei să faci cu viața ta.

Este foarte important să știi ce vrei de la viață!

Una dintre problemele pensionarii este stabilitatea financiară. În România cu atât mai mult!

Da, nu putem omite: excluziunea socială, roscul lipsei unei condiții fizice și mentale sănătoase, problema singurătății, reticența naturală la schimbările din mediul prezent (viitor), etc.

Poate și de aici a venit ideea de “Moșia lui Pato“. Fiește poate fi văzută ca o investiție pe diferite perioade de timp.

Pe termen scurt am putut și putem sa asigurăm copilului/ copiilor o sursă de hrană “certificată”, adică la standardele pe care ni le dorim.

Pe termen mediu, putem să asigurăm o sursă variată de alimente întregii familii susținând astfel chiar zona financiară, prin diminuarea costurilor de achiziție a hranei.

Pe termen lung și foarte lung poate reprezenta o asigurare, o pensie să-i spunem. Da, trebuie să muncești pentru ea și “la pensie”, dar îți garantează că vei avea ce pune pe masă.

Nu știu ce va fi în viitor, dar o posesie precum o locuință (casă sau apartament), un teren va avea o valoare. Din această perspectivă eu mă gândesc că a poseda un imobil este mai ok, decât a sta o viață în chirie. Riscurile există peste tot și în toate, riscul unei naționalizări forțate poate apărea și el în 3-4 decenii. Totuși istoria ne-a arătat că cei care locuiau în mediul rural din punct de vedere al hranei erau mai privilegiați în regimul apus. Mediile urbane nu pot să-și susțină efectiv existența în situații de criză.

Nu voi intra în “perspective postapocalitice” demne de scenarii de film SF.

Dar în condițiile normale ale unei reduceri a veniturilor cu 45% la pensie, posibilitatea obținerii unor alimente de bază fără a implica cumpărarea lor sau achitarea unor costuri integrale cu valoarea monetară de pe piața de larg consum, un petic de pământ poate reprezenta un colac de salvare.

Agricultura complementară de subzistență este pe cale de dispariție în Occident. Probabil va fi și în România la fel, în sensul că vei putea să te ocupi de grădină dar nu și să crești câteva animale în gospodărie. Aici mă refer strict la agricultura de subzistență. Nu mă refer la zeci de porci, sute/mii de păsări, zeci de vaci și altele asemenea.

Totuși ea a existat din totdeauna și oferă stabilitate cel puțin familiei. Ce faci când piața va fi monopolizată de imense concerne agricole? Lucru care deja se întâmplă prin prisma intermediarilor atât marele lanțuri de retail cât și “samsarii”. Pepenii sunt vânduți în câmp cu 30 de bani kg iar la consumatorul final ajunge cu 2 Ron. Laptele este preluat la un pret de sub 1 leu și este comercializat cu +5 Ron.

Fiește că depinzi de piață, că costul va crește în timp dacă nu deții tot lanțul de producție, dar tot va fi mai avantajos.

Pe mulți sperie munca necesară întreținerii unei gospodării, care fie vorba între noi nu este neînsemnată. Dar această muncă poate avea efecte în timp: în privința sănătății familiei, economice directe și indirecte, sociale.

Nu știu cum este mai bine:

1. O bătrânețe la bloc?

Pozitiv: proximitatea (de spital, piață, administrația municipală, bancă, bancomat, mall, activități culturale), lipsa grijilor cotidiene.

Negativ: poluarea urbană, stres, anxietate, costuri reduse de întreținere a locuinței.

2. O bătrânețe la curte?

Pozitiv: activități zilnice în aer liber, acces la liniște, lipsa poluării urbane, acces la produse alimentare de bază din gospodărie, acces la grădină/livadă/flori, rotunjirea economiilor sau chiar a veniturilor, grătare la jar/lemn la discreție.

Negativ: distanța și costurile asociate deplasări către spital, administrațiile municipale, activități fizice, indisponibilitate la călătorii (lungi ca timp sau și dese), costuri ridicate și neprevăzute privind administrarea și întreținerea gospodăriei, zgomote asociate (cocoșul dimineața, câinele).

11 thoughts on “Gânduri de pensie 2

  1. Din pensia nu va mai exista. O aorecare suma de criptomonede poate fi binefacatoare cand ajungi la o varsta inaintata. Plus ca trebuie sa ai o activitate permanenta, neintrerupta si neincetata intr-un anumit domeniu.
    De foame nu moare nimeni.
    Pe de alta parte se mai aude despre un program de salariu la nivel mondial sau european de subzistenta. Ceva gen 1000 RON care ii primesti chiar daca nu muncesti. Sfatul si parerea mea este sa nu-ti faci prea multe griji. Sa faci ceea ce faci si in continuare ca faci bine! Ciau!

  2. Pensia de stat…nu o iau in calcul, dacă o mai fi, e bonus🤣
    planuri si vise pt retragere ar fi câteva…la țară cu albinele prin livada si un pic de grădinărit. 3-4 luni de iarnă migrat printr-o tara cu temperaturi mai ridicate sau poate o migrare definitivă undeva unde e cald si bine… vedem ce o mai fi după 14 ani și 9 luni…

    1. Pff, mereu mi-am dorit niște stupi. Avea un vecin și era genială mierea proaspătă. Era genial și când fugeam ca disperatul de albine, dar tot mă trezeam cu o falcă umflată

      1. Și eu mă gândesc să pun doi, trei stupi in livadă. Pentru consum propriu. Mi se pare genial să ai sute de mii de “angajați”, e ca și cum conduci o corporație multinațională.

        1. Nu-s chiar angajați, frate-miu m-a întrebat odată, in timp ce descărcam bidoanele cu miere cum mă simt când știu că atâtea ființe sclavagesc pentru mine. I-am zis că bine, mulțumit și oleacă mai bogat :))

          1. Înțeleg că poate a fost impersonală comparația mea, unde poți să ții la ființele astea ca parte din familie. Dar și unii angajatori țin la angajații lor ca la o familie.

            Dacă tot te-am prins aici și pe subiect, crezi că pentru nevoile unei familii (plus familia extinsă) este nevoie de mai mult de 2-3 stupi în curte? Fără să plec cu ei, știu că te-am mai întrebat ceva in trecut.

  3. Eu o să mă retrag la sat, nu preau să îmi dau brânci prin autobuzele din oraș zi de zi, ca să verific prețul la pătrunjel. Iar la bloc, ai multe șanse să dezvolți boli mintale. Plus că nu ai curte.

    Vreau să trăiesc după 60 de ani cum au făcut-o și bunicii mei, cu o curte unde să-mi fac de lucru. Mini agricultură, ceva hobby, poate un pescuit și îmi ajunge.

    1. Noi ne retragem în următorii ani, de pescuit am început de anul trecut. Faza este că îmi place să-l prind dar de mâncat mai rar, nu sunt chiar fan pește. Mănânc dar așa cu moderație.

  4. Din câte știu la Reiffeisen Bank au un program de 10 ani cu contribuție de aprox 50 RON pe luna pe care ii poți retrage pe la 40 de ani. Interesează-te! Nu e o sumă mare, dar e o sumă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.