Citeam de curând mai multe idei despre acțiunea unor părinți de a renunța pentru copii lor la sistemul de educație clasic, adică renunțarea școală. Marius Cucu a lansat și el în dezbatere subiectul, dar am ales să scriu aici pe blog părerea pe care o am eu referitor la această problemă-soluției.
Ei, cei care promovează o astfel de practică pleacă de la o premisă care aparent este adevărată, ca mai toate conspirațiile dacă este să trag o paranteză. Îți zice ceva cu care majoritatea oamenilor se fi de acord, că să atragă și să amorțească puterea de gândire…îndulcind rezultatul, efectiv te duc cu zăhărelul.
Evident pot exista excepții. Un astfel de sisteme poate da și vârfuri, dar e că în cazul sistemelor MLM (piramidale). Care nu iau în calcul, sau iau dar nu prezintă mai departe, faptul că resursele sunt limitate. Iar în cazul sistemelor piramidale cei care câștigă sunt cei și vârful piramidei, dar baza când nu are resurse să se dimensioneze printr-o nouă multiplicare stagnează și indivizii care formează ultimele nivele rămân cu degetul în gură (timp, bani, alte resurse pierdute, dar cu o experiență câștigată).
Vă veți întreba de ce cred asta?
Există prin lume multe comunități care fac asta și este aparent ok.
Probabil cei mai mulți care practică o nuanță de homeschooling se află în America (USA). Nu cred că o practică fiindcă sunt ei cool sau fiindcă sistemul lor de învățământ nu este aliniat (updatat) la cerințele pieței muncii. Personal cred că guvernul sau anumite state neglijează învățământul public pentru a facilita dezvoltarea învățământului privat ca afacere (business), iar homeschooling-ul in SUA reprezintă o alternativă mai ieftină.
În studiu nu scrie nimic despre asta, dar cred că de aici pleacă totul, sper sa nu fie o interpretare greșită, însă asta este opinia mea.
Tipul de la I am family, merge pe ideea că sistemul educațional pregătește copii să livreze pe piața muncii “roboței”. Că asimilarea de cunoștințe este importantă doar însoțită de experiențe, cum că “tocitul” la școală nu este bun fiindcă oricum uiți ce nu-ți folosește, dar că o informație câștigată printr-o experiență o vei ști toată viața.
Lucruri pe care le gândesc și eu, pe de-o parte, dar aleg să nu fiu extremist fiindcă în opinia mea, extremele nu sunt total pozitive ci din contră.
Toată lumea poate spune cu mâna pe inimă că școala ar trebui să fie puțin mai aplicativă. Inclusiv eu, dar totuși omul trebuie sat poată să înțeleagă și concepte de bază. De exemplu, există soft-uri de calcul în toate domeniile.
Dacă știi să operezi acel soft dar nu știi ce este în spate, nu ca și algoritmi de programare, limbaj de programare ci efectiv ce problemă/e rezolvă acel soft, nu ești altceva decât un operator. Dacă nu poți distinge niste anomalii care pot sa rezulte din acel soft, daca nu poți rezolva niste ecuații de principiu ca să evaluezi un rezultat al softului care reduce timpii de lucru și chiar reduce procentul de erori ca urmare a parcurgerii unui mers de calcul de către o persoană.
Circula un meme le Facebook, digitalizarea nu însemnă să ne întoarcem în timp cu 1000 de ani în sensul că nu vom mai ști să semnăm cu un stilou și să punem “deștu’ ” pe o hârtie.
Este o soluție pentru unele familii, nu pentru a mea. Nu pentru majoritatea familiilor.
Eu și soția, datorită nivelului societății în care trăim suntem obligați (“nevoiți” este termenul diplomatic) să muncim. Copii noștri cu cine ar face homeschooling?
Am experimentat în acest an munca de acasă. Este ceva bun dar și ceva rău.
Pentru soție, din perspectiva a cum a perceput eu lucrurile, a fost extrem de frustrant să fiu prezent în încăpere dar totuși să fiu absent cu desăvârșire. Adică, ea vorbea cu mine, însă eu fiind la muncă practic nu o băgăm în seamă și aveam discuții când luăm pauză sau terminam programul fiindcă mă întreba despre ce am vorbit și sincer nu o auzisem.
Nu cred că financiar ne-am permite să stăm acasă și să ne dedicăm unei educații a copiilor sistematizată pentru următorii 18 ani dacă nu face și facultatea de acasă.
Nu avem cunoștințele necesare să le împărtășim în orice domeniu. Deși cred, doar cred nu însemnă că este și real, că am putea acoperi o serie de materii.
De ce văd școala bună ca un sistem.
Pregătește copilul să își desfășoare viața, diverse activități într-o comunitate. E greșit să oprești copilul de a descoperi lumea, oameni ținându-l “captiv” în globul de cristal, reprezentat de familie.
Învață să învețe, apoi învață cum să învețe, depinde abilități să se autoeduce în direcțiile care-l interesează.
Câștigă un set de cunoștințe generale, care îi permit să poată menține sau să deschidă subiecte de discuție cu diverse persoane pe diverse teme de interes.
Are oportunități să vadă și să înțeleagă cum funcționează competitivitatea. “Da’ de ce Georgescu a putut să ia 10 și tu nu?”. Glumesc! Poate participa la activități extracuriculare: concursuri, olimpiade, evenimente sportive, etc.
Școala degrevează părinții de cele 5-6 ore cât timp se ocupă de el.
Oricum statul îți ia bani prin taxe care se îndreaptă spre învățământ, ar fi păcat să generezi costuri suplimentare dacă nu este cazul.
Un model printre tineri, care a beneficiat de homeschooling by Velea și Antonia, este LinoGolden, care este idolul generație un produs de succes s-ar zice dar nu știe ce este aia o consoană (poate că a învățat până acum, fiindcă și experimentând rușinea te poate motiva să îți corijezi lacunele).
Exemplul este concret, băiatul a beneficiat de homeschooling de vedetă, rezultatul este unul palpabil este cunoscut: ceva apariții televizate, ceva onomatopee ajunse în trending pe YouTube.
Voi da și un exemplu, să spunem pozitiv de “homeschooling”. Nu este produsul unui astfel de sistem, dar a aprofundat de mic copil ceea ce înseamnă vloggingul, a prins o nișă la început a rămas cu valul, a muncit iar acum are rezultate. Este vorba de Selly.
Nu agreez contentul pe care îl produce, nu sunt în direcția lui de target ca consum de divertisment alternativ, dar pot să apreciez efortul de a se dezvolta prin muncă și studiu în acest domeniu.
Părerea mea este că pot exista câteva excepții de copii, care prin acest sistem să ajungă vârfuri în societate dar există multe condiționări. Cred că acei copii care reușesc ar fi reușit oricum, există vizionari. În primul rând financiare și de dispobilitate. Dacă mă gândesc în istorie au existat astfel de soluții din antichitate. Copii de regi, împărați, poate chiar mari demnitari beneficiau de astfel de servicii de mii de ani, însă cu ce costuri?
Revin cu ideea mea că nu este un sistem care să fie aplicabil maselor. Ce poate sa învețe un copil de la un părinte analfabet, neșcolarizat, care lucrează cu ziua pentru a pune ceva pe masă? În concluzie este o soluție nefezabilă, pentru care nu aș milita.
Probabil voi mai reveni pe subiect dacă voi mai avea completări, oricum este un articol lung așa că acum mă voi opri aici.
Am avut si eu fix aceeasi concluzie anterior, nu in articolul asta. Da, scoala gratuita, in colectivitate este pentru mase, nu pentru elite. 🙂
Pentru Romania este un salt mult prea brusc spre digitalizare… Nu eram pregatiti…