Cugetari

Despre valorile societății cotidiene

Toată România, în ecou cu spațiul media international plânge moartea “regelui Carpaților”, ursul Arthur.

Nu este nimic nou sub soare, vânătoarea mai nou este adresată doar oamenilor cu urme de sânge albastru sau urme clare de statut social, așa cum are Țiriac. Nu organiza Țiriac partide anuale de vânătoare la care invită toți baștanii lumii? Că în ultima vreme nu s-a mediatizat nu înseamnă că nu au avut loc.

În schimb, tu dacă dai cu mașina peste un fazan trebuie să anunți autoritatea de mediu sau cine știe cum s-o numi agenția responsabilă. Nici la vânătoare și în viitor nici la pescuit nu au dreptul oamenii de rând.

Problema pe care o văd eu este următoarea, oamenii plâng și se fac pe ei pentru un urs, pentru un animal de companie. Acum nu zic de cazuri de animale schingiuite ci și de cățelul crescut la bloc de madam Jana căruia i-a venit natural sorocul. Madam Jana plânge o lună, dispariția defunctului, și intră și într-o stare de depresie.

Ahh, dar sunt și oameni care cresc pui pentru carne, mănâncă carne acelor pui, dar vor sa îi vadă direct “cărniță” că nu pot ei sa sufere la sacrificatul găinii.

Între bun simt, respect și ipocrizie nu prea mai este limită.

Sunt copii care sunt traficați poate chiar zilele astea în România, dar și în alte zone din Europa în scopuri deloc onorabile, să spun așa. Dar opinia publică își îndreaptă atenția către o urmă de regalitate, o mână de găinari corupți, probabil. O societatea cangrenată dar care observă aluniță de lângă buricul înfipt în abdomenul care stă să crape de puroi.

Zilnic dispar oamenii, femei și bărbați, exploatați ca sclavii pentru muncă, pentru cerșit, prostituție. De copii nu mai zic! Mai amintim de condițiile de prin spitale, Voiculescu nu mai este nici frig să mai folosească reșouri sau aeroterme…probabil la iarna viitoare mai vedem un spital în flăcări. De școli, știe cineva, că nu sunt monetare ușile corect pentru situații de panică? Că se construiește după ureche și sunt străzi unde arde tot cartierul în caz de incendiu fiindcă nu au cum sa intre autospecialele cu apă și spumă? Că nu există hidranți prin localități? Oare podurile le expertizează cineva să nu cadă ca prin Italia? Știe cineva că pe drumul European 85 primesc flash-uri să părăsesc banda, pentru a merge pe acostamentul consolidat?

Știu nu sunt vorbe pe placul iubitorilor de animale, dar ipocrizia are alt nivel. De aceea te invit să vizionezi ultimul episod din Imperiul Leilor.

La un moment dat Cristina Bâtlan mare “propovăduitoare” a curentului vegan, se opune cu vehemență în investirea banilor leilor într-o afacere ce avea drept scop comercializarea peștelui și fructelor de mare. La care Murat nemai suportând ipocrizia arătată întreg sezonul o coboară cu picioarele pe pământ, amintindu-i că afacerea ei este bazată pe utilizarea pieilor animalelor și aș mai adăuga eu… explorarea unei zone defavorizate (utilizând/beneficiind de valoarea redusă a costului muncii – Bârlad. Vaslui) în vederea obținerii profitului! Madam cum ar veni vinde pielea ursului din pădure, și dânsa susține “eu nu omor animale pentru piele!”

Dacă înțelegeți bine, dacă nu tot bine. Este posibil ca sentimentele să vă orbească judecata. Am crescut și la țară, unde animalele erau tratate cu respectul cuvenit, exista compasiune pentru ele, dar unele ajungeau și în tigaie sau în oala de ciorbă, atunci când le venea rândul.

Tagged

1 thought on “Despre valorile societății cotidiene

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *