“…si ma simt bine/ Fac ce-mi spune inima!”
Asa suna un vers dintr-o melodie de-a lui Horia Brenciu “Fac ce-mi spune inima“, unii ar merge mai degraba pe deviza “Fuck ce-mi spune inima”…
Voi va bazati intr-o relatie mai mult pe sentimente sau pe ce va dicteaza creierasul? Se spune ca dragostea nu rezista mai mult de 5 ani… deci “sentimentele se mai spala” si ele!
Sunteti adeptul/a: las sa le aranjeze timpul pe toate sau va grabiti sa stricati voi totul?
nu-mi place muzica lui Brenciu. are talent, stie, nu zic nu… doar ca nu-mi place genul
Lasand pe Breciu la o parte, de dragoste, iubire, subiectele articolului nu te-ai atins deloc!
Tind sa-l cred pe Frederic Beigbeder. Dragostea dureaza 3 ani :))
Eu mereu mă grăbesc să stric totul :”>
Eu cred ca daca e putina intelegere si mai ales incredere, o relatie poate sa dureze mai mult de 5 ani.
Da pe incredere si respect cred ca se bazeaza toate relatiile nu doar cele de iubire.
De fapt e piesa aia d teatru cu Dragostea dureaza 3 ani… deci ai gresit dragule 😛
Te intereseaza cum procedez eu sau cum e mai bine? Dupa ce ma lamuresti, iti raspund la intrebare. 😀
Pai tu ce crezi ca ar ajuta pe cineva in general? Nu pe mine…neaparat.
Daca ai chef sa suferi, alegi cu inima, daca esti baiat destept, iti urmezi ratiunea.Mai conteaza sa si poti.
Ideal este sa crezi ca sentimentul despre care este vorba nu are limite.
Idealul e doar in inimile noastre… cand deja incepem sa gandim se spulbera si vise si tot!
Tinteste spre stele si macar n-ai sa cazi departe …….
Parerea mea este ca dragostea dureaza atata timp cat stai langa cineva.Atunci cand stai pentru alte motive nu poti rezista foarte mult timp.Personal ma bazez exclusiv pe sentimentele profunde si adevarate din inima,orice altceva nu accept.Sa fie clar.
E foarte bine Bucur, insa stii tu orice are un sfarsit!
Imi place Brenciu, lalaie chiar melodios.
Eu sunt mai hedonist asa, urmez orice cale imi face bine. Nu prea sunt dispus sa fac compromisuri de nici un fel. Dupa parerea mea, nu exista nimic in afara de ratiune. Daca ceva nu poate fi vazut, dovedit, explicat, argumentat nu exista. Deci, ratiunea castiga in orice domeniu. Bine, ma refer la modul general, nu neaparat la tema abordata de tine. La tema abordata de tine nu ma pronunt, pentru ca eu nu prea sunt sentimental asa de felul meu. Acum inca sunt la stadiul in care fac doar ceea ce imi place. Deci, ratiunea mea imi dicteaza sa fac orice ca sa imi fac pe plac. Nu prea mai cred in suferinta, de nici un tip. Acum ma poate afecta doar sa aflu ca am pierdut un film pe care doream sa il vad, daca pierd ceva care imi era mega-necesar etc. De asta nu ii inteleg pe cei care aleg o cale sentimentala si implicit suferinta cauzata de slabiciune. Tot cea ce conteaza e ceea ce te face fericit. Atat. Just your pleasure!
🙂
Pana ti-o cadea una cu tronc…
In cazul unor persoane care nu au de gând să-și caute “dragostea” din trei în trei ani sau din cinci în cinci, e foarte important ce rămâne după ce trece perioada înflăcărată. Dacă dincolo de iubit sau iubită ai reușit să afli și să formezi un camarad, un tovarăș alături de care să poți înfrunta orice greutate a vieții, dacă îl/o simți ca pe o parte din tine, fără de care nu ești întreg și nu funcționezi normal, atunci ai găsit mlt mai mult decât dragostea…
Nu asta cauta toata lumea Zina?
Nu, dragostea nu dispare nici dupa 3 si nici dupa 5 ani. Ce dispare intr-adevar e indragosteala si..mai dispar sau se mai raresc si fluturasii. Intr-o relatie e bine sa existe un echilibru intre fluturasii din stomac si ratiune. Cele doua sunt interdependente si ele sunt motorasul unei relatii de durata.
Tu ai trecut de perioada aia? Vorbesti din experienta…?
Stiam ca 3 ani era ,,limita” iubirii. Ea de fapt rezista atat cat exista. Iubirea poate dura si 50 de ani, desi relatia ta cu persoana in cauza a durat 5 ani…
Intr-o relatie, iubirea e ca o piatra pretioasa, e frumoasa, puternica si fragila deopotriva.
Ma ghidez in functie de sentimente, dar le filtrez prin ratiune. Oricat de mult ne-am dori sa facem doar ce ne spune inima, uneori e bine sa stim ca ,,spune inima” e o tampenie, e irelevant pentru noi sau pentru celalalt. Ratiunea intr-adevar poate sa ne transforme in niste insensibili, dar din proprie experienta, stiu ca tot ea, ratiunea poate sa ,,scoata” ce e mai bine din ele, din sentimente si emotii. Tot ce avem de facut e sa gasim acea punte de legatura intre inima si creier.
Nu las timpul sa aranjeze el, e o falsa aranjare – e uitare, iar din sertarul cu amintiri al psihicului nostru, din cand in cand, amintiri ies la suprafata, ca ne convine sau nu. Prefer sa ma implic activ in rezolvarea problemelor… In cazul meu cel putin, asta a functionat mai bine decat trecerea timpului (care fie a agravat problema, fie a facut-o sa prinda radacini, fie a facut-o uitata)..
Nu stiu depinde de la caz la caz… de obicei sunt un tip rational, dar astfel de “probleme” inima preia controlul.