O pui pe pilot automat si ai rezolvat problema…
Ei bine nu-i chiar asa de usor pe cat sau cum pare. Fireste uneori multe lucruri merg din inertie, dar sunt de parere ca viata n-ar trebui sa fie asa… fiindca spre deosebire de orice altceva e unica, e viata ta. Cum viata ta nu poate fi decat una, si cum n-ai de unde sa stii cat de lunga va fi nu trebuie sa traiesti pe lumea asta din inertie!
Mai esti om daca nu ai dorinte? Daca nu incerci sa le implinesti…speranta sau sperantele nu trebuie sa moara niciodata!
Oamenii nu sunt softuri, nu sunt roboti programati sa faca ceva anume… au liberul arbitru si pot sa deconecteze oricand acel pilot automat…sa preia conducerea prin autocontrol. Nu va ganditi ca ma gandesc la masini/avioane acum.
Spre exemplu vrei sa fii mai bun, mai corect… incearca sa o faci nu doar sa o spui! Spre exemplu daca vrei sa nu mai faci greseli de ortografie, accepta criticile, invata sa te corectezi singur cand gresesti asta face parte din autocontrol si din dorinta de a fi mai bun n-ai sa scrii nici prin sms-uri sau pe messenger “k” in loc de “ca” sau alte prostii.
Trebuie doar sa vrei sa fii mai bun si sa incerci sa faci asta, fiindca de putut poti!
…un spirit autodidact cu aspiratii realizabile, dar cu un mic accent de “ireal”!
De vreo 2 ani lucrez si eu la asta! la implinirea dorintelor la identificarea lor etcc!
Pana acum sunt multumita de mine 🙂
cred ca lucrez la asta de o viata, acum am inceput sa ma gandesc la ceea ce fac… si eu sunt multumit dar vreau mai bine.
nu intotdeauna e simplu sa-ti indeplinesti dorintele, dar cel mai important e sa-ti doresti cu adevarat altfel nu iese 🙂
nu e simplu dar merita sa incerci… daca reusesti o sa fii pe deplin recompensat, atat prin satisfactia de a obtine ce ti-ai dorit cat si prin faptul in sine.
De cand m-am intors din Croatia am mai multe dorinte ca niciodata. Cele mai multe legate de calatorii, evident. Mi-am dat seama ca nimic nu se compara cu vizitatea unor locuri incarcate de istorie, cu arhitectura deosebita, de o frumusete inegalabila. Aici am eu mult de muncit, la a deveni o persoana ceva mai chibzuita, mi-am propus sa nu mai fiu asa cheltuitoare ca pana acum. Normal ca vreau, trebuie sa (si) pot!
Daca asta ti-ai propus probabil ca o sa si reusesti…
La urma urmei “fiecare e liber sa faca ce vrea, dar nu poate sa voiasca ceea ce vrea” spunea Schopenhauer
hmm o sa ma gandesc la asta, fiindca nu sunt sigur ca am inteles exact ce se voia a se intelege.
Vointa este doar o iluzie profunda. Credem sau ne place sa credem ca alegerile ne apartin dar in realitate actionam strict in urma unor constrangeri, cele mai multe dintre ele sunt imperceptibile noua. Daca vrei sa filozofezi pe teme dintr-acestea incearca sa cobori cu gandirea catre nivelul fundamental al realitatii. S-ar putea sa ai o revelatie 🙂
P.S. asteptam o replica si la https://pato.ro/2012/09/micile-detalii-fac-diferenta.html
Poate ca cei care cred in soarta scrisa in stele au dreptate… si noi nu mai putem face nimic, doar ne amagim ca avem vointa, liber arbitru cand defapt urmam o cale fara intoarcere si fara intersectii…ok. Dar ma intreb ce rost mai are viata? Fireste poate fi si asta o posibilitate insa nu ii vad rostul. E adevarat si faptul ca sunt multe lucruri pe lumea asta pe care nu le inteleg… sau se intampla fara sa aibe vreo logica. Dar am speranta ca inca pot sa imi controlez viata asa cum imi doresc.
Prefer sa ma gandesc ca soarta nu e scrisa doar in stele ci in toata complexitatea existentei. Sunt convinsa ca realitatea este guvernata de legile fizicii. Tot ce se intampla, se intampla in mod necesar. Efectele au intotdeauna o cauza. “Minunile” sunt efecte fara cauza. Deci nu cred in minuni sa lucruri ilogice, dar accept ca exista lucruri greu sau imposibil de explicat doar prin prisma lipsei de informatii necesare pentru a explica respectivele fenomene.
Cred ca universul este perfect matematizabil. Putem face predictii precise in diferite domenii daca avem suficiente informatii. Cu asta se ocupa stiinta; tehnologia ce ne inconjoara nu este altceva decat stiinta aplicata. Deci am incredere deplina in prima propozitie din acest aliniat.
“Destinul” il vad ca pe o ecuatie de a carei rezolvare se ocupa insusi timpul. Rezultatul acestei ecuatii e “undeva acolo” unic si de neclintit. Imagineaza-ti ca ai de rezolvat o ecuatie. Iti ia 3 minute. Pana sa ajungi tu la rezultat, el oricum exista “acolo”. De fapt rezultatul acelei ecuatii a existat de cand s-a nascut universul si va fi valabil pana la final.
Dar imi fura din placerea de a trai, daca ma gandesc ca nu-mi traiesc viata mea… ci sunt doar o marioneta intr-o mare scena de teatru 🙁 Tu ce crezi? Prefer sa cred cum o faceam inainte.
Cat despre sensul vietii, ce sa spun… Este una dintre cele mai grele intrabari pe care omul si le poate pune, asta nu ne impiedica sa incercam sa venim cu sugestii pentu un posibil raspuns.
Din cele afirmate mai sus se poate deduce ca nu suntem decat simple marionete manipulate de legile fizicii, ceea ce cred in continuare ca nu este gresit. Dar mai cred ca odata cu aparitia vietii in univers, acesta a capatat simturi si mai apoi gandire si ratiune. Universul a ajuns sa-si puna intrebari (prin intemediul nostru) si astfel sa se autocunoasca. Altfel spus noi suntem constiinta universului si suntem datori sa purtam cu mandrie si sa traim cu bucurie acest privilegiu pe care l-am primit in dar si pe care il numim – VIATA!
Deci noi suntem sensul universului… dar ce treaba am eu cu universul sunt o entitate egoista si imi pasa la nivel individual. Deci ce sens are viata noastra daca nu avem puterea de a decide.
Fireste la multe probleme raspunsul exista, insa trebuie sa-l gasesti… unii nu-l gasesc, altii ajung la el dar pe cai diferite, viata nu e o problema… nu cere rezolvare! Sensul vietii e cu totul altceva din perspectiva mea.
Egoist probabil esti dupa regulile societatii. Dar nu cred ca esti altfel decat cum ti-e sortit a fi. Nu te teme, joci 100% dupa cum universul iti dicteaza. Iluzia cum ca putem alege este suficient de puternica, incat sa multumeasca pe aproape oricine. Din punct de vedere filozofic este o problema. Complexitatea si configuratia creierului uman insa, ne permite sa ne punem intrebari mai mult sau mai putin profunde si ar fi pacat sa nu folosim inteligenta cu care suntem inzestrati pentru a gasi raspunsuri.