Am plecat în Australia cu gândul să mănânc o friptură de cangur.
De acasă mă gândeam că trebuie să văd cum este cangurul la gust. Asta fiindcă îmi place foarte mult să descopăr culturi culinare locale. Peste tot pe unde am fost am încercat diverse feluri de mâncare cu specific local, evitând pe cât se poate gastronomia europeană-internațională.
Nu aveam cum sa finalizez Odiseea Australiană fără să mănânc o friptură de cangur. Ei bine am căutat în Brisbane, în zona de dincolo de râu, unde sunt majoritatea restaurantelor kangaroo stake de am înnebunit. După ce am colindat o sumedenie de restaurante și terase, peste 30 cred că au fost la număr, am ajuns la o concluzie cu un ospătar la un veggies burgger bar: In Australia you can get human meat more easy than a kangaroo stake. Animals have rights in Australia.
Astfel, m-am lăsat păgubaș că aș putea mânca carne de cangur, mă gândeam că am șanse mai mari să mănânc prin Europa.
Totuși, în ultima zi când mai erau puține ore și trebuia să decolez…nu știu ce îmi vine și întreb dacă la restaurantul hotelului unde eram cazat nu servesc și friptură de cangur. Stupoare, asta aflând în timp ce îl rugam pe domnul de la recepție să mă ajute cu factura necesară pentru decont.
Firește că servesc friptură de cangur, ea fiind una dintre specialitățile bucătarului. Urcând spre cameră îmi comand la restaurant bine meritatul trofeu al aventurii australiene, plătesc și le transmit că în 10-15 minute sunt jos cu bagajele să mă bucur de bucate.
Zis și făcut, nu trec doua minute după ce mă așez la masa restaurantului, farfuria asta arătoasă îmi este prezentată.

Farfuria era perfectă, o notă acidă venea de la acele roșii. Nu știu ce erau cele portocalii și nici chestia aia care arată că o ridiche, dar împreună cu sosul ușor dulceag acompaniau o carne fragedă cu o textură nouă pentru mine și cu o aromă aparte.
La plecare în spirit de glumă întreb personalul, în același timp ce mulțumeam pentru experiență, dacă nu cumva au și friptură de aligator sau crocodil.
Ghiciți răspunsul!
Am lăsat loc pentru o dată viitoare fiindcă mă aștepta mașina.
Este ciudat să nu găsești un lucru căutând în tot orașul, în tot acest timp aflându-se sub ochii mei. Practic era la câtva etaje mai jos, poate că m-a indus în eroare faptul că restaurantul a la carte și sala unde serveam micul dejun nu erau aceleași.

Mulți veți zice că sunt crud, m-am jucat cu el și apoi l-am servit în farfurie, dar pot să vă spun că nu sunt vegetarian și m-am bucurat de ambele experiențe.