Viata

Bucuriile vieții mele

Voi relata câteva lucruri simple care mă bucură de la o vreme. Este vorba de lucruri care îmi schimbă starea de spirit în prezent.

Majoritatea și despre ele voi aminti sunt legate de Patolina, asta mică a mea.

Astăzi marmoțica asta a noastră a zis “Tatatatatata”. Era și doamna mea de față și s-a schimbat un pic la față, ca să zic așa. Și fetița nu se mai oprea “Tatatatatata”. O mică victorie, ei nu ne războim doar ne mai tachinăm și noi.

Este drept că “mwua mwua” mai zicea puiul ăsta când îi era foame și era obosită dar să fim politically corecți nu a zis “mama mama”.

Asta fiind doar ultima ei reușită, la o zi după a treia zi de Crăciun, la o vârstă fragedă s-a ridicat copăcel prima dată.

Acum câteva luni s-a întors singura de pe spate pe burtă.

Mă bucură că nu a folosit și nu folosește suzetă.

Vor fi multe alte momente ce îmi vor aduce zâmbetul pe buze și bucurie în suflet!

Am scris lucurile astea ca un mic jurnal să-mi amintesc momente cheie din viața copilului. Poate la un moment dat mă va întreba și vom găsi răspunsuri împreună aici.

Tagged , , ,

6 thoughts on “Bucuriile vieții mele

    1. Mulțumim frumos! Așa cred, măcar vom avea ceva repere când vor apărea întrebările și nu ne va mai ajuta memoria

  1. La fel am pățit și eu. Prima dată – tati. Și la fel a rămas. Prima dată spune – Tati, joacă-te cu mine. Tati, hai afară. Tati, mă pictisesc. Bine ai venit în club.

    1. Tații de fete :)), băieții zic mama! Ei poate și fiindcă eu sunt cel care am rămas acasă. Oricum ar fi, este minunat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.