>
Banuiesc ca toti sau majoritatea bloggerilor se bucura de placerea de a scrie, fiindca altfel nu mai vad rostul de a avea un blog. Nu consider blog acea pagina de pe net unde apar articole copiate sau clipuri de pe youtube.
Daca vreau sa vad ceva de pe youtube de ce credeti ca n-as merge direct la sursa? Au si clipurile pe bloguri farmecul lor daca puneti un comentariu, o analiza din propria voastra perspectiva.
Dar cum m-am lungit asa cu introducerea m-am departat de subiectul pe care vroiam sa-l dezbatem azi.
Da, ati inteles bine sa-l dezbatem impreuna!
Nu a fost greu sa realizez ca majoritatea comentatorilor mei sunt si ei la randul lor bloggeri, asa ca eu cred ca ne priveste pe toti.
De ce scriem? Din placerea de a scrie sau pentru a fi cititi de cineva?
Pentru cine scriem? Pentru noi sau pentru cei care ne viziteaza?
Eu am descoperit placerea scrisului in urma cu 8 luni, cand a luat nastere Pato’s Blog. La inceput a fost mai greu fiindca nu mai avusesem blog si nici nu mai citisem alte bloguri ca sa vad cum e, cum procedeaza altii. Am invatat totul din mers, comentariile au inceput sa apara repede desi erau razlete… ma uitam la statistici zilnic sa vad cati vizitatori am avut 3-4-10.
Un articol de calitatea il creaza din cate am observat bloggerul si cu ajutorul celor care comenteaza, fiindca ei subliniaza unele aspecte pe care cel care a scris articolul le-a omis in mod intentionat sau nu.
Cred ca in primul rand scriu pentru mine, abia apoi ma gandesc la cei care citesc, fiindca e un blog personal nu e un produs sau un serviciu, la care voi sa aveti acces.
imagine via.
>Fara sa fiu nici pe departe un fan al posturilor cu clipuri sau reproduceri/traduceri de pe net, exista totusi un motiv care deseori e suficient de bun: X il citeste regulat pe Y pentru ca a constatat o afinitate intr-un sens sau altul. In acelasi timp X poate nu sta sa caute pe youtube nu stiu ce, si chiar daca ar cauta, poate nu ar gasi fix clipul de la Y. Insa vazindu-l la Y are mari sanse sa fie pe gustul lui.
>In general un blog are succes, daca este un blog de lecturat. Un blog ca al meu, de fotografie, nu prea prinde. Scrieti pentru voi, apoi pentru a impartasi ideea si altora. Un blog de opinie are succes.
>Eu scriu pentru mine, pentru cititori, pentru oricine are ochi sa citeasca si doreste acest lucru.
>Cu riscul de a parea ipocrita, am impresia ca in ziua de azi multi bloggeri scriu absolut orice lucruri, numai sa ajunga in Zelist sau in blogroll-uri faimoase. Desigur, exista si exceptii, exista si multi bloggeri care scriu extraordinar.
>Într-o oarecare măsură sunt de acord cu Alexys, parcă e mai important pentru unii bloggeri poziţia în zelist sau mai ştiu eu ce alte topuri. Nu ştiu cât sunt de relevante acele cifre… E drept că te bucuri când vezi că eşti pe o poziţie bună, dar asta nu trebuie să ţi se urce la cap.
Eu scriu de plăcere, pentru mine şi cel mai important, pentru cititori. Dacă aş scrie doar pentru mine, atunci îmi i-au un caiet şi un pix şi mă dau la scris.
>Eu scriu doar despre ciocolata ca sa creasca nivelul de dulceata al populatiei . 🙂
>Cred ca,e bine cate putin din fiecare,adica sa scrii din placere,dar in acelasi timp si pentru cititori,altfel fara cititori nu prea are sens un blog.Tocmai asta e frumusetea blogului,dezbaterile care se nasc in jurul articolului.
>Ma asteptam sa ziceti si voi ca se scrie pentru bani.
Bine a fost bine punctata aia cu faima dar oare n-ar fi mai usor sa platesti un paparazzi iti faci nevoile intr-un loc monden si hop esti vedeta in toate tabloidele…
>Da,dar sa ajungi vedeta prin tabloide,trebuie sa parcurgi drumul asta: http://bit.ly/hpZ3N9
scz daca nu accepti link-uri 🙂
>fara comentatori ne-am face jurnale nu bloguri 🙂
la inceput cand m-am apucat de scris a fost o provocare pentru mine, nu stiam daca pot scrie ceva ce poate fi citit si comentat
bantuind prin blgosfera am vazut ca au tinta la public articolele despre sex, intimitate, vedete, nora pentru mama, si politica si m-am gandit ca eu nu o sa pot scrie asa ceva
in timp mi-am dat drumul, abordez subiecte simple, de zi de zi si nu vreau sa apar in blogrollul oamenilor VIP,ma multumesc cu cititorii mei 🙂
>la inceput scriam ca eram curios sa vad care e treaba cu blogul, am observat ca imi place, acum scriu aproape zilnic din placere
>asta e si ideea toti scriem din placere…
>Recunosc, primul blog cu jocuri pentru piratat era facut in scop banesc. Dupa ce l-am schimbat intr-un blog personal am inceput sa scriu pentru ca asa aveam chef, Uneori mai scriu si pentru premii.
>Scriu mai mult de placere si pentru a-i face ziua mai buna cititorului, asta sper eu .
>Şi eu cred ca scriu în primul rând pentru a le face plăcere şi un bine cititorilor mei. Apropierea de lectură e benefică pentru absolut toţi oamenii, de orice vârstă, cu orice ocupaţie, de la copiii de clasele primare, bână la bunii cu părul alb. Comentariile cititorilor îmi confirmă adesea că reuşesc şi asta e cea mai mare răsplată. Nu am să fiu ipostrită să spun că nu m-aş bucura ca blogul să-mi aducă şi bani. Dar dacă asta ar însemna să nu mai scriu ce şi cum vreau, aş renunţa imediat la ei.
>Ori eu ori calculatorul meu am luat-o razna !
bână= până
bunii= bunicii
ipostrită= ipocrită
Vă cer scuze, cine mă citeşte ştie că astfel de greşeli sunt excepţional de rare în scrisul meu.
>Eu pun mereu suflet in ceea ce fac ! 😀
>Eu scriu din placerea de a scrie… nu ma intereseaza ce cred altii despre cum scriu eu… cui ii place intrea, cui nu ii place nu intra. 🙂
P.S.: poti schimba adresa din blogroll din andrew-blog.tk in NimicNormal.Com? 🙂
>tin minte bine inceputurile lui Pato's Blog 😀 tin minte ce nerabdator erai sa-ti spui opiniile. si eu sunt de parere ca blogul este un hobby si ca orice hobby trebuie facut din placere ca altfel nu-si are rostul.
>@adriank: sper sa am ramas la fel de nerabdator ca la inceput cu micile corectii si sper ca m-am cizelat putin in sensul bun al cuvantului.
@andrew: pai da e ste o satisfactie cand stii ca te citeste cineva, nu stiu si nu inteleg de ce dar ea exista!
@Dani: lucrurile in care pui suflet cred ca ies cel mai bine.
@Zina: eu stiu ca tu scrii foarte corect si mi-as dori sa evit sa mai am greseli dar nu se poate…am inteles de prima data ce ai vrut sa zici! si fara legenda.
@Skykery: de ce nu spui ca uneori iti faci si tie ziua mai buna!?
@BaiatulCuPizza: nu cred ca e ceva rau in ati incerca sansele, numai sa nu devina un blog dedicat pentru asa ceva… adica nu stiu poate ar fi ceva de nisa blog participant la toate concursurile!
@bucur: toti cei care ne regasim aici sunt sigur ca exista si unii care nu o fac din placere
@Val33ntin: succes in continuare… sper sa ai multa inspiratie
@Lilly: tu mereu pui punctul pe "I" dar ar fi fost jurnale dar din cate stiu eu asa au aparut bloggeri, fiind cei care isi scriau si editau pagini personale adevarate "jurnale online" ,blogger are posibilitatea sa nu afisezi continutul blogului din cate stiu eu! Si aia e o placere de a scrie, scrii expres pentru tine. Nu-i asa?
@glappy: ma bucur ca Bendeac are curajul sa le spuna pe fata mai ales ca provine din mediul ala, sau cel putin se invarte pe acolo…
>foarte bine ai zis..
sunt de parere ca si atunci cand scrii 2-3 randuri si pui un clip/poza, daca o faci cu pasiune..e ok:)
>Eu am inceput asa ca tine, fara sa stiu nimic despre bloguri, bloggeri sau blogosfera. Initial, doream sa am un spatiu online, un site, unde sa imi pot clasa muzica, desenele si fotografiile mai importante plus cateva idei, ganduri pe care nu doream sa le dau uitarii din diverse motive. Eram convinsa ca nu va ajunge nimeni pe-acolo :)) Apoi mi-am dat seama ca oamenii chiar citesc bloguri si ca unele chiar merita din plin sa fie citite 🙂
Scriu din placere si dintr-o nevoie personala… Am impresia ca un lucru, odata scris, e oarecum pastrat in timp, invinge uitarea mai usor decat toate celalalte.
In timp, m-au motivat tot mai multe aspecte, printre care si oamenii speciali pe care i-am intalnit prin intermediul blogului, al meu sau al altora 🙂
>Scriu pe blog pentru ca imi place sa scriu, pentru ca ideile si gandurile mele sa nu ramana ascunse intr-un jurnal aruncat sub pat.Odata cunoscute de altii, chiar daca acesti altii sunt doar vreo 10, 20 de oameni, acele idei si ganduri devin puncte de vedere, subiecte de dezbatere.