Viata

Anul acesta nu prea am călătorit

Din păcate 2020 nu a reprezentat un an din acela de glorie, în materie de călătorie.

Totuși am avut o escapadă exotică.

Foarte exotică!

Prea exotică ar zice unii!

Evitam să trec direct la subiect fiindcă eu cred că este suficient de interesant, încât să creez un moment de suspans.

Vă spuneam că anul acesta nu am călătorit prea mult, dar am atins pământul african. Unii ar spune că am atins leagănul umanității.

Mai exact am fost o săptămână în Lagos, Nigeria. In oraș destul de mare ca și număr de locuitori, cam cat are și România prognozat pentru 2040, vreo 14 milioane de cetățeni. Diferența este că la ei spre deosebire de noi trend line-ul crește și în 2040 este posibil sa abia cam cât avem noi în momentul de față, adică între 17-18 milioane.

Infrastructura este la pământ.

Prima impresie a fost din aeroport. M-am simțit ca acum 25 de ani în autogară la Bârlad. Deși aveau benzi automate pentru bagaje, ele nu funcționau… Și erau aduse manual de niste băieți și puse pe singura bandă funcțională… Cea care se învârte în cerc pentru recuperarea bagajului.

Un al doilea aspect. Pentru garantarea ajungerii coletului, o persoană recupera de la pasageri acele acțibilduri care de obicei se scanează (cel puțin prin restul locurilor pe unde am mai zburat).

Din fericire în cele din urmă și e de înțeles că mai greu, bagajele au ajuns tefere, nevătămate și ne percheziționate. Vă dați seama că stând acolo vreo oră în așteptarea bagajului îmi treceau prin cap tot felul de “filme”. Printre care mi-au pierdut bagajul, poate am ajuns o idee mai târziu și l-a luat altcineva, poate că mi s-a umblat în el… Din fericire nu a fost așa și nu pot acuza decât lipsa unei infrastructuri adecvate.

Primul contact cu exteriorul.

Am ieșit din aeroport, în așteptarea delegației care să mă conducă la locația unde urma să îmi desfășor activitatea. Îmi aduc aminte că erau foarte multe persoane care tot încercau să strângă fonduri pentru un fel de gărzi patriotice…erau niște tinere îmbrăcate în niște uniforme kaki (gen army).

De remarcat e faptul că ne-am lovit efectiv de problema modului în care care se conduce în Nigeria. Haotic!

Era un ambuteiaj.

Delegația noastră formată din trei mașini, din care una, cea care deschidea coloana oficială era o mașină de poliție cu niște domni care erau bine înarmați.

Nu am realizat fotografii chiar deloc, fiindcă am avut ocazia să discutăm cu un înalt demnitar român de la Abudja (dacă nu chiar domnul ambasador, dar nu-mi mai amintesc fiindcă) care ne-a recomandat să fim cât se poate de discreți și să nu afișăm bunuri precum telefoane, camere foto-video, în public…nici măcar în mașină.

Infrastructura rutieră era la pământ, ziceai pe alocuri că a fost un război pe acolo. Cine se plânge de gropile din București, nu a avut ocazia sa meargă prin Lagos.

Un light motiv al traficului din Nigeria, este că toți șoferii parca erau șoferi de BMW din Romania! Nimeni nu semnaliza…poate nu știau ce reprezintă. Când vroiau sa fac ceva, claxonau insistent să se facă cunoscută prezența lor în trafic.

Nu pot să spun că m-aș fi simțit în siguranță pe străzi, dar pot să vă spun că am zărit albi în stații de autobuz (foarte puțini). Eu unul nu m-am aventurat nicăieri fără escortă, sau măcar fără a fi ceva organizat de colegii care n-au mijlocit această experiență.

Oamenii cu care am lucrat pot spune că erau minunați, destul de ospitalieri și chiar primitori în limita posibilităților care nu păreau excepționale. Am înțeles că oamenii nu aveau condiții prea generoase acasă la ei, dar totuși ne-am simțit bine și în siguranță lucrând cu ei.

Primul sentiment este că toți semănă între ei, că nu găsești trăsături distincte. Acest fapt oarecum te sperie…cam același sentiment îl trăim și prin Asia. Asta până când trece vreo 2-3 zile și începi să identifici persoanele cu care lucrezi și revii la sentimente mai bune.

Ne-am făcut treaba și am revenit cu bine acasă! (Asta e finalul scurt, cel de povestit îl rezerv pentru alt subiect de blog).

Suvenir Nigeria
Tagged , , ,

4 thoughts on “Anul acesta nu prea am călătorit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.