Si asta nu o data, devine un obicei…astazi cand am plecat de la serviciu, simteam cum mi se inchid ochii la volan.
Am condus cat de prudent am putut astfel incat sa nu devin un pericol public atat pentru mine cat si pentru ceilalti participanti la trafic.
Insa pleoapele deveneau de plumb, coborau si abia se mai deschideau nu facacea fata nici aerul conditionat nici muzica tare, sufeream de o stare de extenuare agravata si de starea de sanatate…nu stiu daca v-am mai spus dar eu nu racesc iarna nici daca merg in splip pe strada la -10 grade C ( ei bine n-am incercat asta) dar in pijamale sau pantaloni scurti si tricou am testat.
Ei bine sunt racit cobza, lacrimez, imi curge nasul, stranut des si ma doare gatul. E vara totusi!
Saptamana trecuta fara sa fiu insa racit cand am ajuns acasa am adormit instant.
Maine plec intr-un tur rapid prin Dobrogea sa le arat alor mei manastirile Cocos-Niculitel, Saon si Celic-Dere.
Te inteleg perfect, Pato.
Te faci tu bine. :))
Asa este, ma fac eu mare! Pazea…
Distractie placuta! 🙂
A fost putin distractiv, plus ca s-a transformat intr-o drama. Povestesc imediat
Zicea un medic odată la tv că epuizarea fizică nu se ‘combate’ prin somn. Concediu de odihnă domnu Pato. Și multă sănătate
Pai nu asta inseamna odihna? Nu stiu ce sa zic dar oboseala se combate prin odihna.