Viata

Agricultură de subzistență

2021 va reprezenta cel de-al doilea an de grădinărit.

În 2020 ne-am bucurat de niște păstăi de fasole, roșii, dovlecei, varză, ceapă, ceva ridiche neagră, câteva sfecle roșii, niște ardei grași subdezvoltați. Dacă îmi voi mai aminti ceva voi reveni cu noi completări.

Am mai încercat dar nu am avut noroc (sau am ratat timpul de plantare, ori de prășit): mazăre, spanac, salată, morcovi, ridichi roșii, pepeni roșii, pepeni galbeni, dovleci de plăcintă, ardei iuți, usturoi.

Nu vă imaginați că am avut cine știe ce producție, nu a fost. În schimb, ne-am bucurat de un gust, prospețime și calitate garantată de activitatea noastră.

Mi-au mai rămas semințe de anul trecut, însă văzând că au apărut prin magazine nu m-am putut abține așa că am mai luat niște semințe.

Va trebui să fac un inventar la ceea ce mi-a rămas de anul trecut, dar ce puteți vedea în imaginea de mai sus sunt aproape sigur că nu am. Exceptând probabil porumb de floricele.

Părinții mei sunt adepții păstăilor, ei le-au pus dar eu m-am gândit de ce să nu pun și fasole de pentru boabe, facă tot pun porumb că se va urca pe ei.

Anul acesta probabil voi încerca și cu cartofi.

Sper să am noroc la căpșuni, deși aventura am început-o cam prost.

Posibil să apară și ceva fructe din livadă, poate și fructe de pădure dacă avem noroc la murii și zmeurii plantați a doua oară în toamna trecută.

10 thoughts on “Agricultură de subzistență

  1. Ai mei fac, pentru consumul propriu, de ani de zile asta. Inainte era un al 3 lea salariu, acum e doar pasiune/ activitate la pensie 🙂

    1. Noi (eu cu soți) am gândit mutarea asta pentru calitatea produselor, pentru sănătatea noastră și a copiilor. Dacă va rămâne și de comercializare, nu știu probabil printre cunoscuți.

  2. Când mergeam la țară, la bunici, îi ajutam cu diverse treburi prin grădină. Aveau o grămadă de legume pe care le cultivau constant. De la castraveți, la roșii, la cartofi, usturoi și diverse condimente (mărar, leuștean etc.). Cel mai mult îmi plăcea când mă puneau să ud grădina și trebuia să scot apă din fântână, să o pun într-un butoi de unde se ducea frumos pe fiecare strat de legume în parte.

    1. Eu la țară nu m-am putut bucura prea mult de astfel de îndeletniciri fiindcă era zona submontană și nu era prielnică pentru legumicultură. Aveau ceva cartofii, păstăi, crapaz usturoi și cam atât, plus plante aromatice ( cimbru, mărar, pătrunjel).

          1. Foarte posibil, nu m-am gândit. Am găsit că ar avea legătură cu un soi vechi de porumb numit cincantin.
            Acum dacă îmi aduc bine aminte, era cam roșiatic porumbul din curte pe care îl foloseau bunicii la floricele.

          2. Sunt curios dacă o să se facă :), ne dorim hrană cât mai apropiată de ce mâncau bunicii și străbunicii noștri :). Acum sunt curios cât va mai fi permisă în viitor o astfel de abordare. Economic vorbind sigur nu este un beneficiu, este din ce in ce mai greu să te ocupi de o gospodărie și cu cât te “afunzi” în zona aceasta de “made yourself” cu atât îți dai seama că e un job full time.

Leave a Reply

Your email address will not be published.