Era să fiu implicat pe 11 septembrie în trei accidente de mașină. Zici că Al Qaida căutau turnurile gemene.
Două dintre ele puteau fi accidente frontale.
Primul la intrate în Șendreni, eu făcând stânga spre Brăila, mă trezesc cu un domn care ieșind din Șendreni spre Galați s-a proptit pe contrasens și mergea și mai degrabă era atent la pasageri decât la drum. Flash-uri, claxoane și “dragoste de mamă” au reușit în cele din urmă să îl facă să se trezească. Bănuiesc că a contat și faptul că ajunsesem să opresc mașina deși el nu reacționa.
Incidentul doi, patru ore mai târziu, un echipaj de poliție era să mă lovească tot frontal pentru neacordare de prioritate (nu semnale luminoase, nu sirenă…nu discernământ la volan). Mă îndreptam dinspre Cuza spre Navelor, în Galați, și la prima intersecție deși aveam prioritate a trebuit să frânez violent, chiar dacă nu aveam viteză. Echipajul s-a băgat în fața mea de parcă eu trebuia să acord prioritate și nu el. Am păstrat manifestările pentru mine…că cine știe ce mai pățeam.
La nici 3 minute distanță, “la elice”, după ce trec de trecerea de pietoni, o doamnă nu a sinchisit să îmi acorde prioritate. Problema a fost că nici nu s-a băgat mai înainte, a țâșnit chiar sub ochii mei la puțini metri și pe așteptare, făcea stanga de pe o bretea, dorea să intre pe banda de sens spre port…iar frână bruscă.
S-au aliniat planetele. Totuși, mă bucur că nu am pățit nimic…tot am zis că instalez camera de bord dar încă nu am reușit. Chiar trebuie!
Sunt unele zile în care parcă nu suntem deloc șoferi, indiferent de experiența pe care o avem. Am și eu unele momente în care mă mir de mine cât de slab pot reacționa în unele situații din trafic. Se întâmplă!