Acum vreo doi ani, am pus schiurile în picioare după multă vreme. E drept că am mai avut o tentativă, când am fost la Tușnad cu 3 ani în urmă, dar mi s-a părut prea abruptă pârtia atunci. Îmi amintesc că și în urmă cu 4 ani, la Vatra Dornei, m-aș fi urcat pe schiuri dar nu era deschisă pârtia când am ajuns noi acolo. Revenind la subiect, acum doi ani am mers la Slănic Moldova cu gândul de a urca pe schiuri.
Ajunși acolo, împreună cu soția, am apelat la monitorii de schi. Zis și făcut, ne-au însoțit chiar și la echipare, ne-au făcut recomandări și după ce ne-am luat clăparii și schiurile ne-au dat întâlnire sus, la începutul pârtiei. Nefiind niște schiori uzuali, am apelat la serviciile de închiriere a echipamentului de la baza pârtiei. Mi-ar fi plăcut să mă prindă sportul pe schiuri ca să să îmi și achiziționez: clăpari, schiuri, cască, ochelari, costum de ski, etc. Deși sporturilor de iarnă sunt destul de costisitoare am văzut că la Decathlon se pot găsi soluții pentru diferite bugete, astfel că multă lume și-ar permite să aibă un echipament complet personal.
Am ajuns sus, am așteptat vreo 5 minute și au apărut și domnii monitori de schi.
Pentru a putea schia ne-au învățat acolo sus, pe o pantă cu înclinație redusă să facem plugul, să virăm stânga dreapta, să oprim, să cădem, ce reguli trebuie să respectăm pe partie ca să nu fie implicați în accidente cu ceilalți participanți la distracție. După ce am parcurs acest instructaj minimal de ski am purces la coborârea pârtiei.
Soția mai bine… eu altă poveste!
Imediat după primii 50 de metri, cred, am început să simt înțepături puternice la nivelul articulațiilor la genunchiul stâng. La insistențele montorului de ski, am mai urcat pe schiuri. Practic jumătate din partie am coborât cu schiurile în spate, chiar dacă nu este o abordare ortodoxă. M-am orientat spre marginea dreaptă, ca să nu încurc cu problema mea ceilalți participanți la traficul pe zăpadă, de pe pârtie. Deși monitorul a înțeles problema, insista să urc pe schiuri să nu-l plătesc degeaba.
Ideea este că stăteam foarte încordat în clăpari, pe schiuri. Poate nici articulațiile nu sunt în cele mai bune condiții, din moment ce de vreo 5 ani am adăugat vreo 15-17 kg în plus, față ce ar fi normal sau decomandat de medici. Așa că am mai urcat o dată sau de două ori, dar nu puteam mă durea prea tare. Disconfortul era prea ridicat.
Am înțeles de la mai multi cunoscuți amatori ai sporturilor de iarnă că pe snowboard ar fi mai simplu, totuși schiorii mai profesioniști mi-au transmis că din punctul lor de vedere snowboard-ul prezintă riscuri mai ridicate. Acum nu știu ce să cred, poate voi mai încerca nu sunt foarte convins.
Cert este că îmi voi duce copii să învețe de mici cele mai multe sporturi chiar și cele de iarnă, problema este că nu știu cum îi voi supraveghea. Aici mă bizui pe soție, ea ar mai fi încercat și atunci o coborâre fără monitori dacă aș fi încercat și eu, însă eu nu am mai avut chef să risc vreo ruptură de ligamente.
Mi-e dor să schiez. Nici eu nu sunt prof. Dar nici străin cu situația. Îți trebuie doar pârtia potrivită. Înceatrcă în stațiunea Gura Humorului pârtia lină, cu dificultate minimă. Garantat te va prinde sportul. Când vei avea ocazia. Și să mă anunți, să ieșim la un vin fiert dacă vi pe aici.
La anul, dacă trece paguba asta de virus ;), crește și pruncul un pic cat să poată sta la bunici. Prietenii mei care schiază râdeau de mine… ziceau că Slănic Moldova, Tușnad sunt “easy”, este drept că poate sunt scurte pentru ei, dar pentru un nooby ca mine sunt destul de abrupte cât să fiu speriat, tensionat și uite că s-a și văzut.
Și să-ți iei și bețe data viitoare, că nu văd bețe în poză.
Nu sunt eu in poză, este un prieten… Eu sunt mai înalt și mai plinuț. Atât monitorii de schi, cât și prietenii mi-au zis sa nu iau bețe deși mi-ar fi părut mai natural in viraje.
Aproape că nici pe sanie nu știu să mă dau.. :))
Aici, da…nu m-am mai urcat pe sanie din clasa 5-a :))
Asta cu snowboard – schiuri sunt mereu 2 tabere in conflict.
Eu prima oara am schiat, dar nu mi-a placut. Nu era stilul meu, am luat cateva cazaturi, am alergat dupa schiuri pe partie si m-am lasat.
Intr-un an am incercat snowboardul si m-am indragostit. Nu am avut pe nimeni sa-mi dea niste sfaturi si am invatat prin cazaturi dupa care mi-am corectat stilul.
Cu toate cazaturile, unele mai tampite decat altele, ma declar intreg. Ultima oara era ceata la cota 2000 si am iesit de pe partie intr-un canal de zapada. Nu mi-am rupt nimic, incheieturile sunt intregi.
Mi-a zis un profesor o vorba – “prima oara invata sa cazi incat sa nu te ranesti”.
Nu ai decat sa incerci si placa.