A fost odata ca niciodata,
O sosea mai fermecata.
Aparut-a o nevoie,
Pamant din apa sa despuie.
S-a creat lung stavilar,
Ce-a facut teren agrar.
Tot el lega doua orase,
prin sosea cu doua fagase.
Dig de ape, dig uscat
Doar de vanturi maturat;
Fiind arat doar prin asfalt,
Apar gropi in bazalt.
Vant si apa, ger si foc,
N-a avut digul noroc.
Poc fac rotile in gropi.
In doua masini sa rupi!
Problema se repeta,
Alt an, alta interpreta.
DN22B, amintire si venin,
Azi “canta” la Peste si Vin.
*Nota: Revin cu explicatii intr-un articol urmator, cei care utilizeaza Soseaua Dig Braila-Galati, DN22B, probabil au inteles deja versurile.
Gropi sunt in toata tara, chiar si in Timisoara. Frumos poem 🙂
Multumesc! Este destul de linistitor, ca o terapie sa scrii in versuri.