Ma bucur ca sunt citit de oameni si nu de “copaci”.
Marti, am fost impreuna cu niste colegi de la facultate in Padurea Garboavele si am “copacit” o parcela de teren avand aproximativ 5000 mp, asa la ochi. Cu mainile mele doua si cu una bucata harlet, am facut gropi pentru vreo 10-20 de copaci…nu m-am spetit prea tare, dar nici comod nu a fost.
Am ramas cu semne dupa acest eveniment, ceva bataturi in palma, tenisi murdari de pamant, haine murdare…dar “nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!”
“Salveaza-ma!”
N-am mai plantat copaci de cand eram mic, tin minte cand ma spovedeam la bunicul la tara…parintele imi dadea canon sa plantez răchite, pe marginea paraului pentru a nu mai eroda albia raului, care pe o parte se invecina si cu drumul din sat.
Sa stiti ca e un sentiment placut sa stii ca ai facut o fapta buna, mai ales ca a fost voie buna si distractie fiind insotit de o gasca “zurlie”. Tot acolo ne-au ajutat si niste copii, care sunt initiati in tainele ecologiei.
Mi-ar place sa cred, ca sunt educati nu indoctrinati.
Chiar si cu lucrurile bune sunt de parere ca trebuie sa inteleaga de ce, nu “trebuie sa facem fiindca asa trebuie”, ca zis invatatoarea, profa de bio, sau mama naibii.
Mi-am intarit inca o data parerea, ca nu-mi plac oamenii care “fac parte din organizatii” precum: salvati copii, salvati cateii, copacii, natura, etc. Ei fac un lucru bun dar nu agreez modul in care se manifesta, sunt sensibil iritanti din perspectiva mea.
N-am sa pun fotografii, interviuri…fiindca m-am dus acolo sa fac o treaba, nu sa fac propaganda!
Planteaza copaci!
Si eu am plantat, fac asta aproape in fiecare an. Este o zona pe la noi unde s-au distrus galeriile de la mina, asa ca in acele locuri apar frecvent alunecari de teren, deci plantarea de copaci este o solutie buna.
Si o necesitate, ma gandesc, fiindca nu e bine ce se intampla pe unde a actionat mana omului…cu agresivitate, cum este in cazul minelor subterane si nu numai.