Fireste este vorba de strada pietonala Mihai Eminescu, un loc aproape neschimbat de timp in care cladirile cu aer contemporan nu si-ar gasi locul. Ea poate face legatura, una sacra datorita modului de a fi strabatuta si anume “la picior”, dintre prezent si trecut, sau mai bine zis dintre ce reprezinta si ce reprezenta o data orasul Braila.
Toata arhitectura zonei este incarcata de frumos, de istorie si arta demult apusa… si fotografia aleasa este sugestiva, soarele aflandu-se intr-un moment de slabiciune.
In departare se poate abserva o tranzitie brusca la ceea ce numim contemporan, cladiri cu 5-6 etaje care intrerup parca perspectiva fireasca din imagine, dar trebuie sa amintim ca aleea pietonala se sfarseste pana sa ia contact cu “lumea noua”.
Cand vine vorba de arhitectura, prefer lumea veche. De sus totul pare mai frumos… 😀 Pacat totusi de cladirile acelea “moderne”. Tranzitia, vorba ta, e cam brusca.
Ma bucur ca iti place orasul meu 🙂
Frumoasă alee pietonală, ce duce parcă spre orizontul aurit de apusul de soare. Mi-ar fi plăcut să văd și mai de aproape casele din centrul vechi al Brăilei.
O sa ai ocazia Zina fiindca o sa urmeze in proiect si fotografii de la nivelul “strazii”.
Imi plac mult aleile pietonale, le-as vrea mai multe in toate orasele. E superba fotografia!!! 😀
Din pacate e singura din Braila, dupa cunostintele mele…ar mai putea fi considerata si cea de pe marginea falezei.