Azi am mers la Lacul Sărat – Brăila

După mulți ani, m-am întors la Lacul Sărat. Cred că este prima dată din vremea studenției și a treia oară după perioada copilăriei. Menționez copilărie fiindcă atunci mergeam des “la Lac”, împreună cu părinții. Lacul Sărat, pentru noi, era loc de vacanță săptămânal…pe vremea când eram copil cred că mergeam weekend de weekend, de vineri seară până duminică.

Recunosc, mult timp nu am mai fost, fiindcă lacul nu mai era lac. Practic era o baltă. Recent am auzit că lacul a primit un aport considerabil de apă și am zis de ce să nu încerc.

Ei bine toată lumea fuge de Lacul Sărat fiindcă e amenajat ca acum 25 de ani. Sincer, aproape nimic nu s-ar schimbat. Poate doar puțin stațiunea turistică, fiindcă s-au mai închis hoteluri și restaurante.

Bălăriile sunt și ele protejate la rang de “bujori de munte”, nimeni nu intenționează să intre în ele cu o coasă. Practic când treci cu mașina linia de tramvai pentru a intra în stațiune o faci cu toate riscurile fiindcă vizibilitate este la maxim 5 metri.

Mai este un considerent pentru care lumea evită Lacul Sărat: este considerată o stațiune de moși și babe. E adevărat că nu prea vezi frumusețile patriei, care se băteau de curând  pentru un baldachin în Mamaia. Nu vezi bombe din alea sexy, cu posterioare sau dispozitive de supraviețuit în apă cu silicon.

Pe scurt. Nu este un loc unde să vezi și să fii văzut! Dacă nu este ăsta scopul tău în viață porți să mergi la Lacul Sărat. Chiar mi s-a părut ok: exceptând lipsa implicării administrației responsabile, exceptând lipsa baldachinelor, poți să închiriezi șezlonguri din alea de plastic de acum 15 ani. Menționez asta fiindcă am văzut, recent, la mare că nu se mai poartă.

Există un minim de condiții (dușurile funcționează, ai unde să te schimbi, sunt toalete funcționale, berea este rece, au și ceva grătar clasic, etc.). S-au făcut un minim de intervenții, de exemplu la coborârea de pe mal în apă scândurile ce formau scările erau extrem de alunecoase în trecut, acum au pus ceva mochetă din material plastic ca acele covorașe de la intrare. Mocheta aia era fixată bine și chiar a rezolvat o problemă reală.

Cel mai îmbucurător este că Lacul Sărat are acum apă, la 183 cm ai mei apa îmi ajungea în zona pieptului. Și nu doar în zona unde era amenajat, era apă peste tot în larg.

Nu știu cum mai este la pădure, fiindcă în general acolo mergeam în copilărie. Știu că tramvaiul nu mai oprea acolo. La un moment dat văzusem un gard…cineva încercase să-și însușească zona și împrejmuise parțial cu un gard perimetral.