Bani

Gânduri de pensie

Citeam la Marius pe blog, despre posibilitatea pensionării la 70 de ani. Opțional sau obligatoriu…mereu a fost așa, întâi nu te obligă fiindcă aparent masele se vor obișnui cu ideea și în cele din urmă nu vor “trage în țeapă” pe cei în măsură să impună așa grozăvie.

Probabil când va fi cazul să mă pensionez eu așa va fi, sau chiar mai “rău”. Nu mi se pare echitabil, chiar și dacă această decizie s-ar lua din considerentul că speranța de vârstă ar fi crescut. De ce?

Păi, fiindcă unele generații au cotizat 30 de ani sau mai puțin și la împlinirea vârstei de 55 de ani (asta se întâmpla după ’90).

Nu am nimic cu acele persoane, poate unele dintre ele nici nu se mai află printre noi. Dar nu mi se pare că se respectă principiul contributivității, cum fac excepție și niște categorii profesionale despre care nu aș vrea să amintesc. Adică eu trebuie să muncesc ipotetic 46 de ani și am câștigat teoretic 8 ani în școală, fiindcă dacă nu-mi plăcea școala și mă apucam de muncă de la 16 ani eram nevoit să muncesc 54 de ani.

Nu zic că nu îmi place munca, pot spune asta cei care mă cunosc, cei cu care am colaborat (din postura de colegi, superiori sau subalterni), doar că sinceri să din voi ați văzut cum arată un om de 70 de ani? În România vă zic, nu în Japonia…

Să zicem că dacă nu mă prinde “siesta veșnică”, și muncesc pe la 70 de ani… poate ar fi posibil, dacă voi avea muncă de birou.

Dar cum vedeți voi un necalificat în construcții la 70 de ani, la roabă sau salahor prin piețe.

Revenind la ideea mea, ștergeți-vă imaginea cu Pato muncind la 70 de ani…poate mă apuc de scris romane că Paulo, dacă tot continui antrenamentul aici pe blog, până la pensie. Dar hai să ne gândim din punct de vedere financiar.

Am luat așa cu sume rotunde, destul de nerealist. Am folosit “efectul compus”, compus prin 5% o rată a inflației anuale.

O dată am făcut cu o valoare de 1000 de Ron plătită lunar către pensie pentru 30 de ani, iar cazul doi am considerat aceeași sumă pentru 50 de ani că nu mă lăsa să pun mai mult. Valorile finale sunt cam de 3 ori pentru efectul compus. Iar ca valoare efectivă aproape de două ori.

Întrebare se logică.

Dacă un muncitor în ziua de azi care se pensionează primește cam 45% din valoarea valorii a salariului din ultima perioadă de cotizație.

Cel care va munci până la o vârstă venerabilă va primi pensie minim 135%?

Aici îmi dă mie cu virgulă. Muncim mai mult, că doar “munca este brățară de aur”, dar la “remunerație” tot luați la mișto de societate rămânem!?

Mă refer la cei care nu sunt magistrați, politicieni, cadre…

Matematica este simplă pensia în istorie a fost introdusă prin 1965, în regimul comunist. Vârstă de pensionare este un calcul la rece, aș zice că meschin care se raportează teoretic la speranța de viață și la posibilitățile bugetare ale “statului” în anumite perioade.

Evoluția speranței de viață în România

Acum nu știu ce să zic. În istorie nu a existat “pensia” din totdeauna, posibil la un moment dat să nu mai existe sau uite exemplu sa muncești până la 70 de ani și să crăpi la 71. Că deh, speranța medie de viață nu minte pe nimeni (50% mor înainte 71 de ani, 20% mor de 71 și 30% norocoși prin 90-100 și balansează pe aia de au murit tineri – astea sunt procente de la mine putere).

Și acum vin cu întrebarea: de ce să mai plătim pensie dacă nu vor să ne-o de-a? Înțeleg, pentru pensionarii de astăzi: părinții sau bunicii noștri.

Ideea este că simt că nouă ni se taie dreptul la pensie. Iar “principiul contributivității” oricum pare de basm dacă mă gândesc iarăși la acele anumite categorii profesionale, de lux.

Later edit

P.S. am uitat să amintesc de “speranța de viață sănătoasă”, care nu sare de 51 de ani. Aici mă refer la afecțiuni mai serioase, poate chiar cronice, poate chiar rezultat al activității din “fișa postului”.

Tagged , ,

6 thoughts on “Gânduri de pensie

  1. Sunt multe de zis. In primul rand, tu cotizezi pentru sistemul actual apoi, iar cand zici despre cei iesiti la pensie la 55 nici speranta de viata nu era tocmai cea mai ok atunci, dar cred ca au muncit mult mai devreme fata de oamenii de acum. Acum prea putini se duc la munca de la 19-20 de ani, atunci cred ca mergeau si mai repede.

    ps Ar fi bun exercitiul ala cu muncit pe cont propriu, sa vezi exact cat cotizezi si cum ai multiplica banii. 🙂

    1. Nu zici rău, doar că mai sunt și în ziua de astăzi sunt tineri care încep să muncească de la 16-18 ani. Da știu, ponderea este mult mai mică decât pe vremea părinților sau bunicilor noștri, totuși ei există. Deci, practic punctual 1% din populație va fi obligată să muncească 54 de ani ca să poate să iasă la pensie.

      Am uitat să zic totuși despre speranța de vârstă “fără probleme de sănătate” care nu sare de 51 de ani.

      1. Pai tratamentele au mai evoluat, exista o patura de oameni care se intereseaza de cum mananca, de ce mananca, de sport, de lucruri pentru ei. S-ar putea ca ultimii ani din viata sa-i traiasca mai bine. 🙂

        Macar acum ai acces la informatie, fata de anii trecuti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.