apa

Viitorul omenirii e oglindit în apă- [c]

Autor guestpost – Diana Duca

Pe măsură ce omenirea evoluează şi îşi croieşte o lume artificială în jurul consumerismului, pare să uite sau să minimalizeze merítele elementelor care o menţin vie. Şi cea mai la îndemână, apa. Ca şi cum I   s-ar cuveni prin definiţie şi ar fi infinită şi regenerabila, omul tinde să reducă acest elixir al vieţii la o simplă nevoie, fie că se referă la sete sau la nevoi gospodăreşti ori la rol industrial sau energetic.
Această minune a planetei fără de care nu am putea trăi este luată adesea că pe un bun garantat şi prin natura lucrurilor meritat. Şi cu un cinism de care doar societatea modernă poate fi în stare, îi reamintim importanţa doar atunci când obiectivele de marketing o impun.
Dar chiar şi în scopuri comerciale, este de apreciat, totuşi, arta cu care publicitatea reuşeşte să atragă atenţia asupra problemei apei. Pentru că, vrem sau nu, aşa cum un slogan celebru spunea, impregnându-se în mentalul colectiv, suntem ceea ce bem.
Şi atunci, dacă într-un fel sau altul, am reuşit să conştientizăm, chiar şi pe căi ocolite, importanţa apei în viaţa noastră, de ce înaintăm dârji către noi şi noi moduri de a o polua? De ce ne sabotam noi înşine, punând mercantilismul şi goană spre puterea comercială, înaintea sănătăţii generaţiilor viitoare? De ce facem un compromis, sacrificând apa pură pentru un scop profitabil doar pe termen scurt şi mediu? Pentru că natura noastră autodistructiva este cea care decide în locul nostru.
Ne amintim de miracolul apei atunci când lacurile au formă de inimă, o imbuteliem în sticle frumos realizate şi o împroşcam la sărbători spre cei dragi, că atunci când eram mici şi ne scăldam fără griji. Dar în afara acestor momente rare de preţuire, lăsăm în urmă dâre petrol pe mare, o îngropăm în gunoaie, substanţe toxce şi-n indiferenţă, schimbăm cursuri de râuri şi ne purtăm ca şi cum nu există conscinţe. Ca şi cum ar fi o mamă care va fi mereu acolo pentru fiul ei rătăcitor.
Dar ele sunt vizibile, precum poluarea recifului. Exemple sunt nenumărate, de la starea gravă a recifului de lângă Cancun, Mexic, până la cel australian.
Indiferent de localizarea lui, un paradis acvatic se stinge lent şi dureros, ca o consecinţă a indiferenţei şi a inconştienţei. Dar aşa cum sute de corali unici sunt distruşi de substanţe toxice ajunse pe fundul mării, aşa istoria îşi va urma cursul spre victime umane. De la distrugerea coralilor la intoxicarea apei potabile este un singur pas, realizat cu aceleaşi arme, de către aceiaşi actori: oamenii.
Semnalul de alarmă e tras timid şi cu îngrijorare, de teamă de a nu leza interesele ce mişcă această lume. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi dacă vom ţine cont de el sau îl vom lăsa să se scufunde într-o apă învolburata şi adâncă, ce trage printre valuri şi ultima speranţă de salvare.

*Acest articol ii apartine lui Diana Duca si participa in cadrul concursului Pana del Pato 2012.

Tagged ,

2 thoughts on “Viitorul omenirii e oglindit în apă- [c]

  1. Da, asa-i, pentru ture de o zi, merge un savidns sau te miri ce. Dar la mai multe zile primus-ul e un “must”. In rest, parere si experienta personala, pe cat posibil evit conserve dubioase…adica merge foarte bine un pateu, o iahnie de fasole..dar la altele nu prea ma bag. Pe amiaza (e drept ca deja ma refer la chestii mai grele unde timpul conteaza) de obicei glucoza la oprire, apoi batoane de cereale, ciocolata, fructe uscate. Gust cam nasol…dar energie pentru toata ziua. Aveam pe undeva un link cu ce ar fi indicat sa mananci. Daca vrei, il caut si ti-l dau. Pana una alta, inca n-am terminat de citit seria “de la 0 la 2544”, dar imi place enorm.

Leave a Reply

Your email address will not be published.