Practic istoria navigatiei a inceput din nevoia oamenilor de a se deplasa dintr-un teritoriu in altul, fireste in paralel cu dezvoltarea istoriei civilizatiei umane.
Fireste ca atunci cand iti propui obiective marete, in viata apar si obstacole mai mult sau mai putin “marete” pentru oamenii de la inceputul civilizatie obstacolele erau reprezentate de: un rau, un lac, o stramtoare, o mare… Nu cred ca aveau notiunea pe avea vreme de ocean, deci nu constituia pentru ei o problema traversarea Atlanticului, spre exemplu!
Cum plimbarea cu busteanul nu era chiar confortabila, existand o probabilitate foarte mare sa se ude, sau chiar sa se rastoarne fiindca un bustean nu poate conferi o stabilitate ridicata, oamenii au fost nevoiti sa improvizeze.
Prin regula incercarilor repetate, probabil, ei ajuns la concluzia ca daca leaga 2 sau mai multi busteni unul de altul pot dobandi mai multa stabilitate pentru dispozitivul flotor. Astfel au descoperit pluta(raft in engleza), si au dus tehnica mijloacelor de transport pe apa la un alt nivel.
PLÚTĂ1, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. sursa
Foto via
Curs 1 – “Busteanul”
Ma bucur ca o sa continui cu acest curs :)) sa ne inveti si pe noi despre ale marii ca ai vazut ce prostii debitam in necunostinta de cauza…
Uite dragos de unde vine notiunea de Rafting… in engleza Raft inseamna Pluta- plutele erau folosite in deosebi pentru a te deplasa pe rauri(repezi) 🙂 Dunarea e un fluviu, ti-ar lua foarte mult sa te deplasezi o distanta relativ scurta. Dar daca iti amintesti din copilarie “Aventurile lui Huckleberry Finn” cate intamplari a avut el pe raul Mississippi impreuna cu Jim alaturi de care strabatea statul Missouri pe o pluta
Sunt tare obosita si tot ce pot gandi momentan e cat de dusi cu pluta sunt unii oameni :)) Interesanta expresia.
Mi-ar placea sa ma plimb si eu candva pe o astfel de pluta (precum cea din imagine) 😀
😀 sa merg cu pluta de la Galati la Braila…( asta da nebunie) fiindca ar insemna sa merg contra curentului 😛
Daca vei folosi si propulsia: bat, vasla, elice sau jet, vei avea mari sanse de reusita!
Tot la celebra expresie m-a dus si pe mine gandul cand am citit articolul. Insa eu mi-am pus altfel problema, oare vreodata cineva m-a considerat pe mine…dusa cu pluta? 😛
Nu cred ca as avea curajul necesar pentru o astfel de calatorie…
cine a putut sa-ti spuna tie… ca esti dusa cu pluta? pe blog sau dintre cunoscuti?
Momentan nimeni nu a indraznit, dar cine stie…
mai Pato, vezi sa nu te ia apa pina la urma 🙂
eu zic ca atunci cand mai veniti pe blogul meu sa purtati veste de salvare!
Ma bucur ca ai inceput sa scrii despre pasiunea vietii tale 🙂
Incerc si eu sa fac ceva cu care ma voi ocupa probabil o viata intreaga, sa impartasesc din placerile si pasiunile mele in speranta ca le veti gasi interesante si ca le veti citi macar, daca nu chiar sa le intelegeti fiindca incerc sa transpun totul pentru intelegerea celor multi.
Citeste neaparat “Expeditiile Ra” este descrisa traversarea OCEANULUI PACIFIC cu pluta !
P.S.Pune o virgula dupa “stabilitate ridicata” si urca “oamenii”…, altfel nu are sens.
P.P.S. Uite o invitatie de la un brailean !
http://pavelionut.eu/o-noua-provocare-personala
Cu plăcere, Vasile, cu plăcere ! 😉 😀
multumesc frumos zina!
Wellcome ! 😀
Busteanul 2.0
nu chiar! e busteanul 1.1 🙂 2.0 urmeaza intr-un curs urmator!
cum s-ar zice rafting primitiv:)
Oi fi eu dus cu pluata, dar nu m-as urca intr-o pluta nici platit regeste.
nici daca as proiecta eu una? fireste ca as fi primul care ar incerca-o!
Am fobie de apa. Sunt om de uscat.
sper ca faci baie! :)) eu la asta ma gandesc imediat cand aud de fobie de apa!… ii mai intalnesc prin mijloacele de transport in comun, si ii deosebesti fiindca emit niste “hormoni” in aer
glumesc!
Am fobie in sensul ca imi este frica sa ies in larg. Daca intru in apa mica, adica fara risc, nu mai ies de acolo decat rupt de foame, sau daca nevoia fiziologica ma impinge, (nu fac in apa, ca altii.)
‘Hormoni’ in aer? – nu mai auzisem expresia asta. Sa o patentezi! 🙂
cam scump sa inregistrez ceva la osim… chiar ma batuse gandul cu domeniul, fiindca am inteles ca au existat si exista niste probleme cu legislatia( dupa parerea mea) si unii “fura” domenii asa ca au inregistrat nu stiu ce cacat la chestii de asta de marci si inventii.
Pato, mai in gluma, mai in serios, sa stii ca aceasta fobie de apa chiar exista si nu ma refer doar la binecunoscuta teama de a te aventura intr-o cantitate mare de apa (piscina, rau, lac, mare etc), ci la o reactie neurovegetativa si psihic-emotionala foarte deranjanta in momentul contactului cu apa. Pana la punctul in care omul prefera sa faca ,,baie” cu orice alt lichid, doar apa sa nu fie. Cred ca e teribila o astfel de fobie…
o sa ma documentez, ca m-ai facut curios! Eu credeam ca apa n-are cum sa fie alergica, din ce imi povestesti tu se comporta ca o alergie… nu neaparat o fobie de la nivel psihic…
Adica nu inteleg… dar de baut oamenii aia ce beau?
Noua ne-a povestit proful de psihiatrie un caz concret, un pacient de-al sau care avea aceasta problema (cateva luni, spre un an a durat ,,apogeul”, apoi s-a mai calmat, prin terapii diverse).
Ne-am obisnuit sa folosim termenul ,,fobie” cand vine vorba de fricile noastre cele mai adanci, dar o fobie puternica, aia patologica cu implicatii periculoase pentru omul cu pricina, e la un alt nivel. Ai folosit un cuvant interesant pentru asta: alergie. Tocmai ca porneste totul de la psihic, ,,alergia” asta la apa are cauze clar psihologice, si sunt atat de intense incat nu are cum sa nu se manifeste fizic.
Nu stiu daca explic bine, faptul ca nu suporta contactul cu apa (pe piele) e doar o consecinta a gravitatii si intensitatii fricii.
Ce sa bea? sunt oameni fara fobie de apa care beau doar suc toata ziua :)) 😛
Apa cu zahar adica? hmmm pot sa ii dau si eu asta! face baie in apa cu zahar si se simte mai bine? apa e peste tot n-are cum sa o evite, apa e vitala!
Cum fobia e o chestie psihologica, cred ca simplul fapt ca nu e apa, e ,,suc” (oricare ar fi compozitia acestuia) ajuta. Tocmai pentru ca nu e o ,,alergie” determinata de structura moleculei de apa, ci de modul de raportare, involuntar, al omului la obiectul fricii sale. (printre altele, caci fobiile pot avea multe cauze).
Evident ca nu avea cum sa evite apa… Ne-a povestit dl. prof. ce strategii aborda pentru a evita pe cat posibil. Si cand in cele din urma era nevoit sa intre in contact cu apa (caci asa cum bine ai zis, nu ai cum sa o eviti la infinit), avea reactiile astea fiziologice si psihice, evident, foarte urate. Dar i-a trecut persoanei cu pricina, incet, greu, dar s-a ,,vindecat”, in mare parte…
stiu ca cei mici cand li se fac primele baite, pentru a nu se speria si a nu avea traume… sunt bagati in apa “imbracati”, eu unul am vazut o astfel de baita si l-au bagat in apa pe bebe infasat intr-o panza alba… si aproape ca nu si-a dat seama ca e uda apa… era doar uda fasa aia :-P, chestie de psihologie sa nu vezi padurea din cauza copacilor