“Ba, nu-i normal!” este gluma care circula in ultima vreme prin cercurile mele de cunoscuti.
Nu m-ati mai auzit de mult vorbind de viata mea, un articol din ala personal cum multi asteapta sa citeasca.
Bun am terminat facultatea, m-am angajat…asta stie toata lumea. Imi intra lunar in cont o suma multumitoare de bani, banuieste toata lumea, asta e paralela pe care o trag toti cand aud ca esti inginer ca nu mai ai pe unde sa pui banii.
Ok, nu comentez aspectul financiar.
Chestia e urmatoarea, in ceea ce fac exista o responsabilitate foarte mare pe care nu multi o inteleg…dar care pe mine ma face sa ma ingrijesc de tot ceea ce fac. Sunt coordonator al sectiei Tubulatura, din care fac parte, pe o nava tip PSV. O nava complexa din punct de vedere al instalatiilor si sistemelor.
Ideea este urmatoarea am scos pe semnatura pana astazi doar eu, iteme in valoare de peste 120000 de euro. Da! N-ati citit gresit salariul unui fotbalist din Liga 1 pe un an de zile. Mi se pare enorm si am impresia ca am scos cam 15-20%, daca nu chiar mai putin. O sa fac o estimare la finalul proiectului, sa aflu cam cati bani mi-au trecut direct prin mana sub forma de materiale (armaturi pentru instalatii)… mi se pare o suma impresionanta, iar responsabilitatea pe care o port este foarte mare. Un singur item poate costa si intre 5000-30000 euro sau mai mult si sunt aproape cateva mii.
Va dati seama ca daca Doamne fereste, prin absurd nu mai gasesc o piesa, din asta, noptile nu vor mai fi linistite. Oricum nu mai e viata din facultate, linistea se transforma in concentrare, concentrarea in energie consumata, energia in alta energie…filosofic!?
Ideea este ca nu stiu cati si-ar dori sa raspunda de atata banet, eu o fac! Nu-i simplu, nu-i lipsit de griji.
Sunt bine, asta nu-i un articol in care ma plang, doar v-am explicat ce mai fac intre timp!
Ce de zerouri 😀
interesant nu-i asa? :)) doar sa nu le ai in grija!
Este intr-adevar o responsabilitate mare cea pe care ti-ai asumat-o… Are multe zerouri… :)! Parerea mea este ca asta nu inseamna curaj ci mai degraba cunoastere. Esti sigur de ceea ce faci, iti cunosti valoarea si nu te gandesti ca ai putea da gres. Am trait astfel de experiente. Sentimentul de satisfactie este unul maret, atunci cand esti parte din ceva mare :)!
probabil o sa fie ceva la lansare si apoi la plecarea navei 😀
Aceeasi discutie s-a transformat intr-o cearta cu un prieten.
Nu v-a pus nimeni sa alegeti varianta asta. Stres si responsabilitate este in multe parti.
La tine sunt bani, la medici sunt vieti si asa mai departe…
Am subliniat ca nu ma plang, dar cand ii aud pe unii cand zic…ei dar tu ce faci? Esti inginer, freci duda.
Ce am prezentat mai sus e doar o doza din nebunia care vine la pachet. Dar poate daca n-ai avut ocazia sa ai presiunea asta asupra ta nu intelegi ce inseamna sa nu-ti permiti sa platesti o piesa nici daca lucrezi 10 ani.
Și eu am inginerie la bază, am prieteni ingineri care la fel zic. Oriunde este responsabilitate, oriunde este stres. Dar dacă îți place ceea ce faci… aceste lucruri n-ar trebui să existe…
Imi place ce fac, incerc sa fiu cat mai organizat, tin cu dintii de orice detaliu in care ma implic… dar exista un volum mare si niste sume care efectiv ma sperie. Cred ca e normal…
E o responsabilitate mare, într-adevăr. Cred că multe job-uri vin cu tot felul de responsabilități și diferențele între cei care prestează aceste joburi se fac tocmai la nivelul de seriozitate cu care își tratează atribuțiile.
În timp, îți va părea mai ușoară responsabilitatea asta, dar mai ales acum, la început, e bine să fii așa conștient de ce-ți trece prin mâini 🙂
Probabil va deveni ceva obisnuit la un moment dat, si chiar voi fi uimit ca unele sunt prea ieftine fata de cum eram invatat! Cine stie…iti modifici aspiratiile in functie de orizontul cunoasterii, experientelor, etc.