Autor guestpost – Bozesan Liliana Maria
Stiti povestea cu “Sarea in bucate”? ei sa stiti ca e la fel si cu apa, lipsa ei poate fi tragica. Se intampla intr-o vara torida, pe vremea copilariei mele cand sucul era ceva asa de duminica, de sarbatoare, nu aveam acces toata ziua la suc, dar apa era din belsug in fantana sau la robinet.
Cum eram plecata toata ziua de acasa, pe dealuri, prin paduri sau cu prietenii la joaca si cum mama imi interzicea sa beau apa din alte locuri pe motiv ca nu-i igienic sau ma pot imbolnavi, atunci cand muream de sete ma intorceam acasa sa ma rehidratez. Sa nu credeti ca nu fentam, de multe ori fentam si beam apa cu copii din orice fantana, cu acelasi pahar, sau din izvor direct cu pumnul.Nu-mi amintesc sa ma fi imbolnavit din acest motiv, dar stiti voi cum sunt mamele cu puii lor!
Si cum va ziceam ajung eu acasa, arsa de soare, transpirata si moarta de sete, si vad o sticla de pepsi-cola pe masa, (cred ca va amintiti sucul respectiv) si direct sar pe ea, deja papilele mele gustative si toti stimuli erau activati la vederea sticlei. Si dau bine pe gat o inghititura mare si brusc ma sufoc. Ceva ardea in gura mea. Nu mai puteam nici sa respir dapoi sa zic ceva. Noroc ca a dat bunica peste mine si m-a vazut ca ma zbat ca un peste pe uscat. Am reusit sa zic incet: apa.
Dupa ce mi-a dat apa si am stins focul care il aveam in piept am inceput sa plang ca cineva mi-a dat sa beau palinca din sticla de suc.
Tata servise pe cineva cu un pahar de palinca care era bine pastrata intr-o sticla de suc pepsi-cola si domnea pe mijlocul mesei, iar eu bezmetica si agitata mi-am luat-o fara sa stiu.
Nu stiu daca m-am ametit de la tuica dar stiu ca de atunci nu beau, sau mananc ceva fara sa miros inainte de a duce la gura.
Apa-i buna daca ai dupa ce sa o bei, si palinca-i si mai buna daca ai apoi ceva bun de mancat!
*Acest articol ii apartine lui Bozesan Liliana Maria si participa in cadrul concursului Pana del Pato 2012.
Da, intradevar cand eram mici numai de parinti nu ascultam… e drept ca parintii ne vor binele, insa uneori eu ii vad hiperprotectivi. Adica si eu am mancat cand eram mic mere de pe jos, la tara nespalate( le stergeam de haine, dar doar de pamant), am baut apa de unde nu te astepti… si n-am murit. Acum copii sunt foarte mult izolati ca intr-o bula de protectie, si cand dau de mediul in care traiesc cu adevarat se imbolnavesc sau mai stiu eu, ce alergii pot capata.
Bine si tu intai se pune limba… cand vrei sa bei ceva, asta era secretul meu in copilarie :D, fiindca si eu am baut o gura zdravana de “saramura”, de unde e bunicul este un izvor din care izvoraste apa sarata, cu o salinitate foarte mare( oamenii fierb apa aia si obtin sare de masa)… ma ardea pieptul cand a ajuns apa aia sarata in mine si iti dai seama ca imi era si sete, iar saratura aia :-p.
Oricum povestile copilariei trebuie sa existe, ca sa avem ce povesti nepotilor!
Ehehee, cred ca am patit cu totii ceva asemanator la un moment dat :))
Adevarul este ca cu greu puteai rezista unei sticle de Pepsi…mai ales la vremea aia :))