Prima zi de munca

Prima zi de munca pentru mine nu prea inseamna nimic, nu inca!

Eu am peste 21 de ani, si inca nu ma pot mandri cu prima zi de munca…fiindca acest eveniment nu s-a intamplat. N-am muncit niciodata, nu am muncit in sensul de a munci la patron cu forme legale de munca, contract de munca, carte de munca si tot tacamul. Asa am mai muncit eu pe la prieteni, rude, apropiati…ba de ridicat o casa( munca de santier, cum ar veni), ba taiat lemne, ba treburi gospodaresti, am facut si pe dadaca dar fara vreo obligatie nici din partea mea nici din cea a celor pe care i-am ajutat, in sensul ca daca vroiam sa ma dau la umbra nu-mi zicea nimeni nimic, sau daca beam o bere sau daca efectiv nu vroiam sa mai vin a doua zi din cauza febrei musculare.

Am incercat sa-mi caut de munca prin clasele 10, 11 tin minte ca am umblat dupa anunturi prin ziare de colo colo cu un coleg, insa ai mei m-au convins ca nu se merita sa muncesc pe mai nimic si sa imi rup cocoasa cum s-ar zice fiindca ziceau ei: ” O sa te saturi toata viata de munca”.

Acum nu stiu daca e o filosofie tocmai corecta, insa cred ca mi-a priit m-a tinut departe de mirajul banilor in perioada in care imi puteau lua ochii…puteam sa imi ingreunez situatia scolara gandindu-ma la bani. Nu cred ca in cazul meu a fost ceva gresit ca nu m-au lasat parintii sa muncesc pe timpul vacantei de vara.

Prima zi de munca pentru voi inseamna ceva?

Latest Comments
  1. Nice

    Cam asa am gandit si eu, o sa am timp sa muncesc toata viata, iar in facultate mi-am vazut de studii si de…distractie. De indata ce am terminat-o pe aceasta, m-am angajat. Bine, nu chiar imediat ca la examentul de licenta m-am imbolnavit de varsat de vant si am stat trei luni in pat(o forma foarte grava a bolii). Prima zi de munca (cu carte de munca cu tot ce trebuie) nu a inseamna cine stie ce. M-am dus la serviciu si mi-am facut treaba. Cam atat.
    De atunci tot muncesc…

    • Pato

      Pai prima zi, din cate am inteles eu inseamna instructajele de protectie a munci, de situatii de urgenta… deci de-abia din a doua zis poti spune ca e prima zi de munca. N-a fost chiar nimic memorabil? Nu-ti mai amintesti?

      Nu stiu te-ai adaptat rapid noilor cerinte, grupului, echipei de oameni alaturi de care lucrai? Te-au ajutat in vreun fel, sau nici nu s-au uitat la tine :-p
      Vreau detalii.

      • Nice

        Instructaje de protectie a muncii? :)) Haha, buna poanta, dar nu m-am angajat in fabrica sau pe santier…
        Memorabil a fost, da, ca m-am indragostit de un coleg. A fost dragoste la prima vedere si apoi a trebuit sa investighez cine e tipu’. Am intrebat si eu in stanga si-n dreapta si am aflat cu ce se ocupa (mai exact). Deh, eram si eu tanara si nelinistita. 😛
        In rest m-am descurcat de una singura.

        • Pato

          asa am inteles eu, asta e fiecare cu domeniul sau de activitate… poanta nepoanta nu o sa ma contrazic cu tine sa reiasa mai mult decat imi doresc din discutie :-p

          In domeniul meu, fetele cam lipsesc din peisaj iar daca sunt slabe sanse sa fie de varsta apropiata macar fiindca oricum ar fi mai mari.

  2. Nice

    Nu inca ala imi miroase a avertisment. Tu vrei sa ne anunti ceva, Pato. Vrei sa ne marturisesti ca in curand vei lucra!?

  3. Katy

    Prima zi de munca banuiesc ca e grea, fiindca nu am lucrat nici eu pana acum nicaieri,si tot 21 de ani am. In schimb, aceeasi filosofie de viata am primit-o si eu de la parintii mei, ca si tine. Deocamdata urmez facultatea si cam atat…

    • Pato

      Pai da fiindca sunt de parere ca nu poti sa faci 2 lucruri foarte bine, de aia nici cu blogul nu m-am incurcat in alte proiecte… asta imi ajunge, unde nu l-as face ca lumea. Sunt de parere ca daca te imparti intre mai multe chestii n-ai cum sa te implici corect pentru amandoua si ori ceva are de suferit, ori tot.

  4. Mistocareala

    Momentan nu lucrez si cum zici tu nu am lucrat pana acum deloc .. si nici nu cred ca as vrea .:)

    • Pato

      acum depinde si ce varsta ai ca daca ai avea 25 de ani asa avea sa-ti zic ce parazit al societatii esti =)), glumesc… dar nu mi se pare normal sa te bati de musca la coltul blocului, ori inveti, ori muncesti din doua una!
      Si eu m-am cam apropiat de varsta la care trebuie sa ma invat incet, incet si cu munca tocmai pentru a nu ma considera un parazit :-p

      • Mistocareala

        Deocamdata joc fotbal .. ma pregatesc din greu sa debutez si eu la echipe mai mari … 🙂

        Daca stai sa te gandesti si asta e o munca . . . o munca ce necesita mult , mult efort .

        • Pato

          este fireste, stiu ce fel se fac antrenamente 😀
          Dar nu m-am referit vreo clipa la tine in particular! ziceam in general.

  5. AlecsMih

    Don’t grow up! It’s a trap! :))

    Oricine ajunge la pragul in care trebuie sa hotarasca. Devin “o lepra” pe banii parintilor, sau incet incet imi castig existenta singur.
    Cine vrea poate, cine nu vrea nu vrea.

    • Pato

      Ei bine sunt uimit cat nu fac nimic in viata si asteapta sa fie intretinuti pana la adanci batraneti de parinti. Dar la un moment dat bula protectiva tot se sparge, si ce se alege de ei?

  6. D-Petre

    Prima zi de munca e prea departe ca sa-mi mai amintesc ceva exact … inseamna ca nu a fost niciun moment memorabil care sa-mi marcheze existenta 🙂

    • Pato

      Urat, eu sper sa fie o zi frumoasa din viata mea, cand voi munci oficial prima data si sa mi-o amintesc toata viata… uite ba asa a inceput povestea asta frumoasa, aventura, viata mea de om matur.

  7. Glappy

    Hmmm, prima zi de muncă… angajat nu am fost nici eu niciodată și nu voi fi, pentru că nu vreau să lucrez pentru nimeni, ci doar pentru mine. Urăsc să am un program, pur și simplu nu mă pot adapta, mă plictisesc repede, dar îmi amintesc prima zi de muncă și a fost tare frumos. Chiar dacă eram plătit foarte prost, mi-a prins tare bine, pentru că acum din asta trăiesc, din mozaic 🙂

    • Pato

      Eu nu prea am cum, in domeniul meu investitiile sunt enorme… plus ca trebuie sa lucrez intr-o firma pentru a capata experienta. Altfel nu prea merge.

  8. Yamasha

    Prima zi de munca a fost pe la 18 ani. Aveam un salariu frumusel, o responsabilitate mare. Pacat ca a venit criza.:D

    • Pato

      18 ani, o varsta destul de frageda…daca stau bine sa ma gandesc nu terminasem liceul la 18 ani.

  9. Laurentiu

    Sa nu treaca prea mult si sa te obisnuiesti asa..o sa fie tare grea prima zi de munca. Suntem apropiati ca varsta, eu tot 21 am insa am deja cateva experiente si din toamna urmeaza ceva mult mai stabil, cu contrat. Momentan ma bucur de freelancing si de cateva proiecte personale.

    • Pato

      nu cred ca o sa treaca prea mult :D, Nice a mirosit deja ceva 🙂

  10. Colorbliss

    Prima zi de munca… Eram pe la sfarsitul clasei a X-a, nu am avut un patron sau ceva, caci mergeam pe cont propriu la petreceri pentru copii, ca si animator (deci ii pictam pe fata, le organizam petrecerea, ne jucam, etc).
    Imi amintesc prima petrecere la care am fost. Erau vreo 15 copii, intr-un apartament cu 2 camere, si am stat vreo 6 ore cu ei. Am sarit, am fugit, am dansat, i-am pictat, le-am modelat baloane. Pe sarbatorit il chema Edy, implinea 6 ani 🙂

    Cam asta imi amintesc 😛
    Tu ai dreptate, Pato, nu te poti implica la fel de mult cand faci mai multe chestii simultan. Am lucrat in timpul liceului si am fost totusi sefa de promotie, cu cea mai buna medie din liceu. Deci, se poate. Nu-i usor, dar se poate.

    Acum, la facultate, mi s-a parut greu cu ultimele joburi, dar asta pentru ca era extenuant jobul. Imi voi cauta ceva mai lejer, ca acum mi-am cam dat seama cum stau treburile 🙂

    Ideea e ca uneori nu prea ai de ales si trebuie sa si lucrezi, concomitent cu mersul la facultate…

    • Pato

      Inteleg, si da cand n-ai de ales n-ai ce face… dar daca ti-ar fi bine si fara?
      Felicitari, te respect pentru asta si nu numai! Oricum cred ca esti un om de tot respectul.

      ei bine eu mi-am permis se pare luxul sa nu muncesc si chiar mi l-as mai permite… insa vine o varsta cand trebuie.

      • Colorbliss

        Eu as zice ca daca nu e necesar sa lucrezi, nu are sens sa iti fortezi limitele aiurea, eventual asa ca experienta, pe termen scurt, de curiozitate. Apoi, vine intr-adevar o varsta cand deja e problematic sa traiesti tot pe spatele parintilor..
        Dar vezi, nu toti constientizeaza asta. Multi se asteapta ca parintii sa ii intretina in continuare. Si daca sa primesti ajutor de la ei nu e ceva rau (caci sa fim seriosi, la noi in tara e foarte greu sa te intretii singur, mai ales cand la inceputul carierei salariile sunt cum sunt), sa te astepti si sa ti se para ca e obligatoriu sa primesti in continuare mura in gura deja mi se pare nepotrivit – de la o varsta incolo. Din pacate, nu toti tinerii gandesc ca tine, Pato. Vad si printre colegii mei, si printre cunostintele mele…

  11. Diana

    Prima zi de muncă… hmmm…
    Eu tot așa, prin facultate și foarte puțin prin liceu, am lucrat pe ici pe colo, ba pentru mici proiecte, ba pentru un soi de freelancing, ba pe niște contracte de colaborare ce presupuneau doar o zi la 2-3 săptămâni să mă duc la o ședință în rest lucram de acasă. Că deh… dacă au părinții cu ce să te susțină e bine, dacă nu, trebuie fie să te descurci, fie să completezi. Prima dată am făcut prin liceu traduceri din engleză, pentru o firmă care nu avea nevoie neapărat de traduceri legalizate și prefera pentru tot felul de specificații să facă unul mai ieftin traducerea.

    Prima zi de muncă în adevăratul sens al cuvântului a fost acum 1 an și ceva. La o săptămână după ce am dat licența. De fapt eram angajată din aceeași zi „practic”, dar am cerut și eu o săptămână de răgaz. 😀 Eram și foarte entuziasmată să încep, mai trecusem eu pe acolo cu altele. A fost așa… cu multă documentație de citit, manual de angajat, trestii, chestii socoteli… pe urmă am intrat în pâine ca să zic așa. Preluasem un proiect deja început și o săptămână mi-a luat să studiez ce se făcuse înainte, specificațiile pentru ce urma, codul, studiile etc. Mă tot lua lumea la întrebări, ce facultate terminasem, ce vroiam să fac mai departe… era ciudat, că eram centrul atenției. 😆

    • Pato

      Se pare ca ai inceput usurel sa te inveti cu munca… treptat as zice, ma gandesc ca ti-a picat bine. Eu o sa am un program infernal 😀

      • Diana

        Personal nu am simțit că m-a ajutat. Era mai aproape de făcutul temelor și proiectelor pentru facultate. Lucram cât vroiam, aveam bioritm de noapte, eram comodă acasă, lucram în stilul meu.
        E altceva când ai program relativ fix (spun relativ pentru că la noi e programul destul de flexibil), când trebuie să respecți normele firmei, când trebuie să faci ședințe, când trebuie să discuți cu alții să îi faci să înțeleagă ce faci (la proiecte trebuia doar să dau rezultatul), să scrii documente standardizate, etc. Sunt unele lucruri pe care le înveți cu adevărat numai în structura unei firme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: