Locul tau in lume

Poate va intrebati ce fac defapt. De ce nu mai scriu, de ce chiar fiind atatea subiecte care sunt dezbatute mai nou de toata lumea pe retelele de socializare eu nu am o parere despre asta.
Posibil sa-mi fie de ajuns ce vad din cand in cand pe facebook, nu cred ca mai este nevoie de o alta parere neavizata. Oricum toata lumea isi da cu parerea despre orice, eu mai lipseam.

Au fost, sunt si vor mai fi atatea drame incat nu simt nevoia sa le comentez.
Sa va spun drept am ajuns intr-un punct in care sunt destul de dezamagit de lumea in care traiesc. Aici nu ma refer la oras, tara, cotinent etc. ci la intreaga lume, fiindca nu este asa cum suntem educati sau cel putin cum am fost educat eu. Lumea reala nu cauta fericirea proprie ci cauta sa fie mai fericit decat el de langa el, cu pretul de ai cauza aceluia neplaceri, regrete si suspine doar ca eu omul de rand sa am un “raport de comparatie” mai bun decat amaratul ala caruia i-am facut rau.

Adevarul este ca incerc sa-mi gasesc un loc in lumea asta.
O lume pe care o descopar in fiecare zi, o lume pe care credeam ca o cunosc…pe dracu. Totul este altfel, totul este mai rau. Si nu ma plang, adica ma plang zilnic dar nu in aticolul asta.
Acum incerc sa evidentiez anumite fapte pe care le traim zilnic si care nu ne fac placere, dar ce zic placere? Am niste sentimente de dezamagire profunda, de consemnare, parca nici n-am puterea sa ma ridic fiindca nu prea conteaza si in societatea reala “butterfly effect” nu e chiar asa real sau posibilitatea ca de la un gest al meu sa creeze o miscare radicala de masa este infim daca nu chiar imposibil.
Caut linistea, fericirea in lucruri simple zilnic dar stresul cotidian nu-mi da pace.

Te consemnezi ca un ignorant fata de societate, fata de lumea in care traiesti fiindca stii ca daca ti-ar pasa de toate ai inebuni. Razi in sinea ta cand ii auzi pe ceilalti “din nefericire m-am nascut in Romania”.

Crezi ca totul merge asa, pana in momentul cand cineva cunoscut un tanar de o seama cu tine trece in nefiinta intr-un accident la care puteai lua parte. Apoi explodeaza ceva in tara ta, si intr-o zi o tara de pe continent este asediata din interior. Astfel viata ia o alta cale…”oricine poate fi inlocuit”.

Latest Comments
  1. cKy

    Cam același sentiment m-a încercat și pe mine. Stupefiat de tot ce se întâmplă, parcă ceva a tras toată energia din mine, zile în șir pur și simplu nu îmi venea sa mai fac nimic, atitudine de scârbit, fără chef de a mai da importanta lucrurilor comune.

    • Pato Basil

      oricum ar fi ii dam inainte, trebuie sa razbim…din pacate unii dintre noi clacheaza, am observat in stanga si in dreapta cazuri si desi erau buni, oameni remarcabili chiar, cu timpul societatea ii uita nu ii mai ajuta nimeni si decad atat de tare ca ajungi sa te intrebi oare a cotat?

  2. Nice

    Pato, nu esti singurul care simte astfel. Dezamagire, stres, neputinta. Eu cel mai adesea am impresia ca ma lupt cu morile de vant la serviciu si asta imi fura toata energia.

    • Pato Basil

      Din pacate exista riscul sa o iei la padure, am vazut un caz real. M-a pus si mai mult pe ganduri….

  3. colorbliss

    Da… sunt niște stări prin care am trecut toți în ultima perioadă, mai ales. Chiar și în drumul meu spre casă sau spre birou, pe stradă sau pe autobuz, simțeam acea tensiune și încordare emoțională în oamenii din jurul meu. Mi s-a părut, pe de-o parte, interesant dar și frumos… sentimentul de suferință colectivă. Căci pe lângă dezamăgire și durere că trăim într-o lume în care oamenii fac rău altor oameni, am simțit pe alocuri și mirarea asta că oamenilor le pasă, că se opresc din ale lor și suferă pentru alții. Că mai putem empatiza cu ceilalți…

    Toți suntem speciali, dar nu foarte speciali, cred. Suntem unici și irepetabili, dar lumea continuă și fără noi. Și e ok. Locul tău ți-l găsești când faci ceva ce simți că e în concordanță cu ce îți dorești pentru tine și pentru alții. Locul tău poate fi pretutindeni. Și se poate schimba. Geografia sufletelor e mai vastă decât cea a pământului 🙂

    • Pato

      Iulia m-ai pus cu aceste randuri si ma mult pe ganduri. Mi-as dori sa ne revedem si sa povestim o noapte intreaga, sa avem dezbateri pe diferite teme.
      Fiindca uneori ma simt neinteles de cei din jur si nici nu consider ca mai are cineva rabdarea sa asculte si sa comenteze lucruri de esenta…totu-i pe fuga si pe cat posibil in aparenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: