Cugetari

O povață, de la un dascăl…

La terminarea clasei a 8-a, pentru rezultate bune la invatatura…pe vremea aia faceam furori, am primit o invatatura de la o Doamna profesoara, pe care am cunoscut-o tarziu fiindca chimie am facut doar intr-a 7-a si a 8-a.
Doamna profesoara de chimie mi-a daruit o carte la premierea, de sfarsit de an si o “povață” pe care o impartasesc astazi cu voi, fiindca am facut o promisiune unei domnisoare.

Citez:

…Pentru un elev deosebit, o lectie de viata. Lectia se numeste
ALEGORIA BROSCUTELOR
A fost o data un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt. Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa…
Totusi… dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul:”Oh ce obositor!!Nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”
Broscutele incepusera sa abandoneze, cu exceptia uneie singure, care se catara vioaie mai departe…
Spectatorii continuau sa strige:” E mult prea obositor!” Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara mai departe, consecvent, nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului.
Toti au vrut sa stie cum a reusit, asa se afla ca… broscuta invingatoare era SURDA!
( + niste remarci personale, care le voi pastra totusi pentru mine)

Invatamintele sunt sigur ca le puteti extrage singuri!

Tagged , , ,

21 thoughts on “O povață, de la un dascăl…

    1. Cu placere… sper sa ajute si pe altii pe mine m-a ajutat si inca ma ghidez dupa anumite invataminte, extrase din ea.

  1. Vrea sa zica sa nu asculti de cei din jur si sa nu renunti pana ce reusesti sau asa ceva??

    1. pe mine m-a ajutat mult, fiindca iti dai seama ca o stiu de la o varsta cand eram in formare… sa stii ca contat mult. Din pacate nu am mai gasti-o pe acea doamna profesoara sa ii multumesc, dar cred ca am sa o caut.

  2. de multe ori este bine sa nu-i auzim pe cei din jurul nostru care incearca sa ne descurajeze si sa ne demoralizeze deoarece daca suntem firi mai sensibile si cu mai putina incredere in noi, renuntam rapid la ceea ce ne-am propus! bineinteles exista si cazuri cand ceea ce nu ne doboara ne intareste! reprosurile si descurajarile pe care le primim pot avea rolul si de a ne incuraja si de a ne ambitiona, gandindu-ne cat de grozavi vom fi daca reusim sa obtinem rezultatul asteptat, in ciuda tututor criticilor constructive sau nu, pe care le auzim! totusi:D de cele mai multe ori cel mai bine este sa fim ,,surzi” ca broscuta pentru a reusii in viata! trebuie sa reflectam bine din partea cui vin reprosurile si descurajarile! atentie mare! daca vin din partea unor persoane care au cunostinte in acel domeniu, poate ca ar trebui sa reflectam la ele, de cele mai multe ori acestea pot fi constructive, insa daca ele vin din partea celor care se afla la concurenta cu noi, sau din partea celor care nu au realizat nimic in viata dar sunt gelosi pe toti din jurul lor, de parca toti din jurul lor sunt vinovati pentru situatia lor, atunci acestea trebuie ignorate, fiindca nu sunt nimic altceva decat invidii! ambitia si increderea in sine sunt niste calitati importante care ne ajuta mult in viata atunci cand suntem inzestrati cu ele! acum exista si exceptii:)) daca nu ai voce si stresezi toti profesorii sa te invete sa canti desi toti iti spun sa renunti atunci nu are rost….insa daca iti place sa scrii, compune, daca iti place sa alergi la cross/atletism etc alearga si castiga trofee! in momentul in care suntem inzestrati cu anumite calitati nu trebuie sa renuntam pentru nimic in lume la anumite proiecte! daca ati citit macar o data in viata Mihai Eminescu, probabil ca stiti ca el a fost criticat cat a fost in viata de zeci de crtici literari de la acel timp! daca ar fi renuntat sa scrie, ar mai fi ramas atatea capodopere literare in urma sa ? nu! astazi el este apreciat ca fiind unul, daca nu chiar cel mai mare poet al literaturii romane!

    1. Ma refeream la “iarta pe ceilalti adesea, pe tine niciodata” 🙂

      Da la ce e scris mai sus practic daca nu suntem surzi ne afecteaza fiindca suntem oameni… insa cu o educatie bine primita cred ca se pot intampla minuni, desi mult nu cred.

  3. pe masura ce imbatranesti o sa incepi sa devii din ce in ce mai surd si se rezolva lucrurile de la sine, gen increderea in sine. Ai sa vezi :))

  4. Iubesc chimia :D. Asta a fost ca fapt divers . Hm…acea poveste pare muuult mai complexa decat arata. Acea surditate a fost la momentul si locul potrivit. A fost cu un tel. Spectatorii au si ei un tel in viata. Sunt exact piedicile pe care le intampinam. In orice caz, interesanta profesoara.

  5. Chestia aiurea e că, un omuleţ mic şi-al dracu din capul nostru, pe nume Supraeu… învaţă încet şi perseverent “urările” spectatorilor.

    În timp, atât de bine ajunge să le înveţe, încât nu mai e nevoie de public descurajator sau de astuparea urechilor… un personaj foarte critic si inclinat spre descurajaea există deja în nostru.

    În faţa lui cum am putea să ne “astupăm urechile” ? 🙂

      1. Păi aşa cred şi eu, în primul rând prin conştientizarea cât mai clară a rolurilor pe care vocea din cap şi le-a asumat… şi prin înlocuirea mesajelor proaste cu altele bune.

        1. E drept ca uneori nu avem ce face, dar trebuie sa incercam macar sa facem ceva… e datoria noastra. Nu putem sa traim o viata intreaga din inertie!
          Later edit: rectifc ultimul enunt…”Nu ar trebui sa traim o viata intreaga din inertie!”

  6. Fiindcă te apropii de vârsta când poți fi părinte, un sfat, tot de la o profesoară: dă-le cât mai multe șanse copiilor tăi să afle la ce sunt buni cu adevărat și canalizează-le preocupările în acea direcție. Vor avea succese și asta le va întări încrederea în forțele lor, astfel că nu-i vor asculta pe aceia care îi îndeamnă să renunțe.

Leave a Reply

Your email address will not be published.