Acest articol este un fel de raspuns la articolul Anei, “Sinucide-te in alta parte!”.
Ana zicea, citez:” Ei bine, poate va suna dur, dar pentru unii chiar nu merită. Oricât de liniștită și frumoasă ar părea din exterior, existența este o alegere, fie că invocăm religii și alte lucruri spirituale. “.
“Our lives are not our own. From womb to tomb, we are bound to others. Past and present. And by each crime and every kindness, we birth our future. “, citat din filmul Cloud Atlas.
Poate ca suntem datori in viata asta cu o moarte, asta-i cert…nimeni nu o poate pacali!
Insa cred ca e datoria noastra e a ne trai viata si de a nu renunta la singurul lucru de valoare pe care totusi il avem, chiar daca nu este al nostru…viata e un dar si trebuie sa ne bucuram de el.
Sunt de parere ca nu avem dreptul sa renuntam la viata asta, oricat de greu ne-ar fi, fireste asta e un crez personal nu o sa intru in polemici filosifice ori religioase fiindca exista sanse sa nu mai ies la liman ori chiar sa ma contrazic.
Nu imi pot da seama ce ii face pe oameni sa ia aceasta decizie extrema, insa cert e ca nu fac asta de prea mult bine pe care l-au gasit in viata lor. Probleme avem cu totii, mai mici mai mari… probleme din care uneori credem ca nu vom putea iesi insa, daca exista speranta, vointa si credinta in general nu poti avea un asemenea ghinion incat sa nu reusesti sa iti rezolvi problemele care te framanta.
Viata e nedreapta deseori, ba chiar cruda cu unii dintre noi, insa mereu exista mai rau… cand crezi ca le-ai vazut pe toate ti-e dat sa mai vezi ceva care sa te surprinda dese ori in rau si alte ori in bine.
Pana la urma de ce traim?
Pentru ce traim?
Multe intrebari au avut drept incercare de a rezolva printr-un raspuns “aflarea scopului vietii”, insa nu stiu daca s-a descoperit acest scop al vietii…totusi eu cred ca fericirea sau cautarea fericirii este scopul acestei vieti. Multi insa se pierd, se abat de la drum, sau nu inteleg scopul: banii, viata cotidiana, societatea, s.a. reusind sa le incolteasca in minte “ganduri negre”, “vise desarte”.
Nu am sa continuu cu prelegeri despre viata, insa oare banii te fac fericit? Va povesteam ce ma face pe mine sa zambesc, iar cand zambesc sunt fericit!
Fireste in ziua de azi suntem indiferenti fata de ceea ce se intampla in jurul nostru, fiindca numai cazuri din astea pot auzi la stirile de la ora 5, eu nici nu mai deschid televizorul si incerc sa ma bucur de viata mea cum pot. Fiecare cred ca poate sa isi indrepte viata, daca la un moment dat a apucat pe o cale gresita, iar daca au nevoie sa-l ceara fiindca asta e un gest de curaj, nu de lasitate…lasi sunt cand aleg sa “fuga de viata”!
Ca sa terminam intr-o nota pozitiva ar trebui sa urmam zicala: “Viata e frumoasa, trebuie traita!”.
Eu fac parte din categoria aceea care vrea sa traiasca forever. Cred ca asta spune totul despre felul cum vad eu viata. Despre cat de mult o iubesc.
Cand eram mica eram pur si simplu oripilata doar la auzul unor asemenea grozavii. Cum sa-ti iei singur viata, ma intrebam? Dar eram tare naiva…
Uite asa bine. Se poate. Viata te poate coplesi la un moment dat. Te poate ingenunchea, te poate dobori.Toti incercam sa intelegem de ce omul a recurs la un asemenea gest disperat.Nu exclud existenta unei boli psihice, a unei predispozitii genetice, cert e ca trebuie sa fii foarte tulburat, foarte deznadajduit sa recurgi la asa ceva. Nu este tocmai un subiect pe care imi place sa-l dezbat pe bloguri, vreau doar sa spun ca nu ii mai judec demult pe sinucigasi, mai degraba ma impresioneaza situatia lor.
fireste, nu cred ca voi mai aminti vreodata acest subiect. Nici mie nu-mi place, chiar daca sunt mai realist…am veselia mea pe care astfel de subiecte mi-o derajeaza. Nici eu nu judec, fiindca nu e treaba mea insa cred, cel putin asa am fost invatat, ca problemele au rezolvare…iar unde nu reusim sa aflam raspunsul, trebuie sa cerem ajutor!
Exact, viata e pentru a fi traita. Eu nu caut scopuri, ce o sa fie, o sa fie. Nu mi-e frica de moarte, pantru ca nu mie frica. Dar nici eu nu sunt de acord cu sinuciderea si ai mare dreptate cand spui ca “nu avem dreptul sa renuntam la viata”. Cand trebuie sa mori, vei muri! Pana atunci traiesti viata asa cum e.
pai nu vrei nimic in viata asta? Adica cred ca ar trebui sa vrei ceva 😀
Ehe, aia e alta poveste.
Hai sa plecam de la o intrebare simpla: ce conteaza in viata sau dupa? Cand singurul raspuns, de altfel si cel real, este nimic, atunci poti duce valul oriunde pentru ca oricum e egal cu zero.
Ca traiesti, ca numai, este aceasi situatie fara nici cea mai mica importanta.
Pare ca mediul asta online ne face sa ne simtim putin mai importanti, dar o sa treaca :))
Nu pot sa-ti zic ce conteaza dupa, dar stiu ce conteaza pentru mine in viata…prefer sa ramana totusi personal.
Mi-e imposibil sa cred ca pentru tine nu conteaza nimic in viata!
Sunt de acord si doresc sa adaug ca, dupa parerea mea, suicidul, promovarea lui, sau asistarea lui, (inclusiv in initiativele de “suicid asistat”), contravin atat art 29 al Declaratiei Drepturilor Universale ale Omului cat si Declaratiei de la Nuremberg.
Pe de alta parte, recunoscand ca suicidul este un fenomen real social, de cauzatie multifactoriala destul de complexa, pt a carei preventie nu s-a prea identificat pana acum o masura mai eficace decat poate educatia publica, este poate bine de oferit niste statistici informative, cat si un link de screening, (lucruri care in general sunt recomandate si in etica generala a jurnalismului atunci cand vine vorba despre suicid in mass-media, deci poate inclusiv si pe bloguri, care sunt totusi, chiar si cele personale, publicatii mediatice de audienta generala posibil chiar larga).
Romania, alaturi de Bulgaria, se afla pe un loc mediu la nivel global in ceea ce priveste incidenta suicidului, cam cu 12 sinucideri per 100 000 oameni, tarile cu o rata mai mare avand in jur de 30 de cazuri la 100 000 pe an, (si o exceptie notabila, Groenlanda, cu 100 cazuri in medie, din care cca 130 barbati si 80 femei, per 100 000 oameni pe an). In general, desi mai multe femei incearca suicidul decat barbatii, totusi nr barbatilor care comit un suicid cu finalitate letala este de obicei de 4 ori mai mare decat cel al femeilor, in Romania din pacate recent de 6 ori mai mare. Varstele cele mai vulnerabile de risc maxim pt barbati se afla in perioada adolescentei si a varstei mijlocii, dupa cca 45 de ani, iar pt femei, si in adolescenta, desi ceva mai putin decat la barbati, dar si cam in jurul varstei de 36 de ani. Desigur ca pot exista si alti factori de risc notabili, de ex consumul de alcool sau droguri ilicite, sau cazuri de suicid in familie, sau prezenta uneor boli cronice degenerative severe sau a maladiei bipolare, sau chiar orientarea sexuala gay, mai ales in cazul persoanelor de sex feminin, chiar mai mult decat la barbati, desi si barbatii homosexuali se sinucid mai des decat proportia din populatia generala, baietii gay fiind la risc mai mare in adolescenta, iar fetele la risc ceva mai mare la varsta adulta.
http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf
Ce se poate retine si din acest screening si din informatii oferite de surse real reputabile de pe Internet este ca,
a) majoritatea persoanelor care au de gand sa incerce suicidul vor anunta cumva acest lucru,
b) persoanele care au mai incercat suicidul in trecut sunt la risc crescut sa incerce din nou, si chiar sa si reuseasca la un moment dat, chiar daca la inceput ni se poate pare in unele cazuri ca o fac asa mai mult oarecum “demonstrativ” sau ca sa “capete atentie”, etc., totusi orice anunt de suicid trebuie luat in serios, nu trebuie gresit prin a minimaliza, caci per total este mai bine sa gresim prin supra-protectie chiar exagerata decat sa gresim prin omisiune si sa pateasca ceva un seaman om
c) daca suntem ingrijorati de posibilul risc suicidar al unei persoane apropiate, este OK sa intrebam concret acea persoana daca are planuri concrete, fara a ne fie teama ca am putea-o “influenta” cumva in acest sens doar daca intrebam, chiar direct si simplu asa, si chiar sa anuntam noi serviciile de urgenta daca acea persoana confirma chiar un plan si pare a ezita in legatura cu a se prezenta chiar ea independent la un asemenea serviciu de urgenta, fara sa ne fie teama ca “dam cumva in gat acea persoana, fara sa ne fie teama ca acea persoana ar putea cumva sa pateasca ceva daca ajunge sa discute cu vreun medic psihiatru sau ajunge chiar internata pe undeva pe la psihiatrie, ca in zilele noastre totusi aceste servicii s-au modernizat si nu e ceva ca in Evul Mediu, (de altfel in Romania existand o traditie reala destul de buna si calitativa in serviciile de tratament psihiatric general, mai ales pe probleme acute, inca de cand au fost infiintate spitalele mai moderne cu ocazia primului razboi mondial, ca in majoritatea UE), si fara a mai pierde timp cu a oferi noi alte sugestii, decat poate simplu ca suntem ingrijorati si ne pasa si de aceea dorim ca acea persoana sa primeasca ajutor imediat, si fara sa incercam noi asa la nivel amator sa convingem acea persoana sa nu faca asta, intrand in discutii argumentative filozofice sau religioase cu ea, etc.
====
In legatura cu problema suicidului asistat, stiu ca acesta este legiferat si permis in anumite tari UE, insa dupa parerea mea cat se poate de sincera si chiar incercand sa fiu impartial si sa nu tin cont de pozitia mea principiala cam rigida si intansigenta anti-suicid asisatat care e pe baze etice personale, cred ca totusi in Romania inca nu exista conditiile optinme practice pt a face optim implementabila introducerea unei asemenea legislatii permisive. Tot sincer cred ca BOR ar trebui sa continue sa isi imbunatateasca initiavelel educative in randul publicului larg si sa conlucreze strans cu serviciile de preventie suicid si de sanatate mintala generala din Romania, deoarece eu sincer cred ca BOR are ceva know-how practic in acest sens, chiar dincolo de pozitia crestina oficiala teologica anti-suicid, si in Romania legatura populatiei cu BOR este totusi destul de stransa inca in mod traditional si de multe ori lucratori BOR au contribuit la suplinirea sau la oferta complementara a unor servicii de sanatate mintala in comunitate, si de cele mai multe ori aceste servicii au avut efecte benefice si au fost efectuate etic si competent, exceptiile mai tragice fiind cu adevarat rare, si poate de nivel mai mult tabloid sau thriller semi-fictional decat utilitatea reala de-a lungul timpului a lucratorilor totusi majoritar competenti si onesti ai BOR, (desi desigur si ei oameni, nu cine stie cine “super-meni” ultra-experti plus plini de “har” de natura magica), pt populatia generala a Romaniei.
Desigur ca toate bisericile organizate serioase crestine si non-crestine au o pozitie anti-suicid, si sunt interesate de a sprijini populatia, inclusiv in mod educativ, uneori chiar si tamaduitor in anumite cazuri, si au si facaut asta de-a lungul timpului la nivel de structuri de suport social real, dar m-am referit la BOR pt ca maj populatiei Romaniei apartine acestei biserici organizate.
=====
Sorry ca poate ce am scris suna asa cam ca o limba de lemn si chiar poate exagerat omagial BOR, insa eu am dorit sa fiu sincer si cat mai direct, si pot spune ca desi botezat ortodox, eu in perioada asta si de altfel intermitenet de cand am 16 ani, oscilez inmod real intre o pozitie credincioasa sau agnostica, si totodata nu sunt formal decis daca sa ma afiliez asa ca adult bisericii organizate BOR sau altei biserici organizate, adica eu chiar am scris cat am putut de impartial.
P.S. In legatura cu ce cred eu personal despre intrebarile filozofice de genul ce rost are viata si de ce traiesc eu si daca trebuie sa ma simt obligat sa aflu un rost sau un sens pt viata mea personala, zau, eu personal trebuie sa recunosc cat se poate de sincer ca eu sunt o persoana real lenes intelectuala, plus ma plictisesc repede daca e vorba de vreo tema cvasi-scolareasca asa mai complicata, care ar cere un timp mai indelungat de studiu, cercetare si reflectie, si sunt cam superficial, si prefer sa nu ma chinui prea tare cu nimica, asa ca pot zice ca eu habar nu am ce rost o avea viata mea, dar totusi o consider un dar, o oferta, chiar daca a fost la intamplare, (nu in sens ca nu am fost planificat sau dorit, ca mie personal mi s-a spus ca am fost, dar in sens de hazardul combinatoric dintre genomul lui mama si tata si unde si cand s-a intamplat el pe Terra), si zau, eu si asa nu am realizat mare lucru in viata si nici nu exista sanse sa realizez mare lucru nici in viitor, si asta ar mai lipsi, dupa cat s-au chinuit parintii mei cu mine, si cat i-am ingrijorat, acum sa ii mai jignesc si prin gandul ca as avea eu chef sa “expriementez” o sinucidere pe mine insumi (in plus si in mod real neetic, posibil chiar international ilegal, cf declaratia de la Helsinki in ceea ce priveste etica experimentelor de cercetare pe subiecti umani, nemaivorbind si de art 29 al Declaratiei Drepturilor Omului si de Declaratia de la Nuremberg mai sus mentionate), asta in afara de faptul ca asa la nivel moral rational consider ca asa ceva ar fi un fel de jignire adusa in plus chiar teoreticilor “parinti” teoretic “creatori” originari ai mei, ca om, D-zeu + mama Natura, (pt care eu am si inventat o poveste de relatie ff simpatica, asa ca sa ma distrez eu, desi nu doresc sa o impun altora, eu considerand ca D-zeu si mama Natura au o relatie atat personala de concubinat oficial, cat si una de parteneriat de business de constructii si consulting si alte chestii de intretineri si reparatii, etc, in care D-zeu e mai mult cu ideile, inclusiv conceptul initial de Hazard, iar mama Natura cu proiectarea si gasirea echipelor de lucru, si managementul general al lucrurilor mai practice de zi cu zi, insa ambii isi permit vacante, cf recomandarile Org Internationale a Omaenilor Muncii si a eticii de business, inclusiv de ultima ora de protectie ecologica a mediului, iar mama Natura mai are si toane, e si cam salbateca uneori, ce sa-i faci ?!)
Sincer m-ai pierdut :D, o concluzie in 2 randuri se poate?
@R_Aspirant Ia cu copy/paste de aici: http://goo.gl/fF6Em, că-ți trece!
Subscriu la ce ai scris tu, nu am alta parere.
Desigur ca altii simt altceva….nu putem stii ce anume ii face sa recurga la asa gesturi (mai ales cand sunt sanatosi!!)
Ti-a placut Cloud Atlas?
Foarte mult! Cloud atlas este unul dintre cele mai bune filme vazute de mine.