Ma gandesc de o vreme la ce conteaza cu adevarat in viata. Poti sa ai totul si sa n-ai nimic poti sa n-ai nimic si sa ai defapt totul…filosofie. Ok, insa viata e data naibii, in practica.
Personal nu-s tipul caruia ii plac excesele, implicit “totul” nu prea mi se pare de atins si nici de dorit…dar cate putin din absolut tot, cu putin noroc pare tentant.
Ma deranjeaza uneori ca sunt un tip cerebral, mereu iau in calcul posibilitati de la cele mai favorabile la cele mai… daca riscul e prea mare zic “NU”. Cred ca mi-ar placea sa nu mai am acele conceptii in ceea ce ma defineste care zice “NU”, sa-mi asum mai multe riscuri, sa fac ca altii.
Dar pot?
Nu pot! Sincer nici nu cred ca e ceea ce vreau.
Apelezi la prieteni pentru sfaturi, dar cate colibe tot atatea obiceiuri… auzi contradictii care te fac si mai confuz, dar te gandesti tu unde te afli in acea ecuatie. Raspunsul: esti in viata!
Eu zic ca in viata trebuie sa te ghidezi dupa propriile reguli; Nu trebuie sa faci un lucru, doar pentru ca e practicat de restul “turmei”. Deci nu iti face griji si mai ales, nu te forta sa fii cum nu esti sau sa faci lucruri care nu te reprezinta pe tine ca persoana :*
Traieste-ti viata dupa bunul plac si dupa propriile reguli, atata timp cat tu te simti fericit asa cum esti…
Dar vezi tu Annitu, in viata apar momente de confuzie in care iti pui prea multe intrebari…culmea este ca nu am mai patit asta, aveam o linie trasata si mergeam in siguranta, dar au aparut ceva obstacole probabil si ma gandesc daca e bine trasa si acum imi imaginez mai multe…si ma intreb care ar fi mai corecta.
Pato, trebuie sa traiesti asa cum simti. Daca tu simti ca trebuie sa fii perfect, echilibrat, serios, sa nu faci greseli, sa nu-ti superi parintii, sa fii silitor, constiicios si sa iei licenta cu 10 in timp ce cei din jurul tau fac numai tampenii, sunt rebeli si lipsiti de orice scop in viata, e bine sa-ti urmezi calea ta. Nimeni nu te poate opri din drum! Nimeni nu te poate influenta. Fii tu!
Uite la mine, am facut numai prostii in viata. Si cu ce m-am ales? 😀 😛
Dar vezi tu Nice, nimic nu vine doar cu parti bune… nu poti sa spui asta! Mereu in orice directie exista si parti negative si te gandesti daca compenseaza lucrurile pozitive…aici poate apar regrete, nu stiu inca fiindca n-am inca regrete insa probabil exista un inceput si acum pare a fi un punct de plecare.
Nu stiu, vom vedea ce va fi…eu incerc sa fiu mai bun, nu mereu sunt perceput astfel.
Cate colibe atatea obiceiuri, ai zis totul cu asta. Faci cum e corect, iei ce crezi ca e bun de la altii, dai la o parte ce crezi ca e rau si esti tu insuti.
dar ce e corect, am inceput sa ma indoiesc si de asta… fiindca observ ca apar oameni in viata mea care au principii antagonice, nu ca le-ar merge mai bine decat mie, dar au si ei planuri la care stau mai bine ca mine si fireste imi doresc si eu sa-mi fie si mie bine.
Pato, mie imi place sa risc, sunt “totul sau nimic”. Spun “da” la aproape orice, ca daca pierd de exemplu ceva, ma consolez cu intrebarea “Ce s-ar fi intamplat daca nu aveam de la bun inceput acel ceva?”. Pentru mine merge mereu, poate sunt cam neglijent, dar atunci cand pot castiga mai mult, de ce sa nu incerc? Nu risti, nu castigi. Plus ca daca pierd totul, o iau de la inceput…
N-am riscat niciodata prea mult, doar nimicuri chestii care consideram ca imi permit… nu-s genul de jucator “ALL in”, nu joc la “cacealma” in viata mea.
Nu sunt atat de curajos pentru a face jocuri de culise, fiindca nici nu le consider demne de mine.
Te gandesti ce conteaza in viata…
Nu stiu, totul e actiune si reactiune.
Cred ca momentele alea dintre diminetile in care te trezesti pe low battery si nu-ti vine sa cobori din pat si clipele in care o mare bucurie te plesneste fix in moalele capului
Asa este reactiune si actiune…multe compromisuri, asta e viata si totusi asta stiu deja. Probabil trebuie sa ma trezesc mai cu pofta de viata :D, trebuie sa fac ceva sa-mi schimb starea de spirit.
offtopic, ce-i cu tema aceasta? nu-mi place 🙁
nici mie, dar asta? :))
Parcă ai scris caracterizarea mea…, uneori şi eu aş vrea să “sparg” propriile tipare, şablone de comportament, gândire…, da’ nu prea îmi iese…de fapt poate nici nu vreau cu adevărat, poate că nici n-aş reuşi, pt. că aşa sunt eu, o schimbare radicală ar insemna să-mi neg personalitatea şi nu cred că e posibil.
Prin urmare să fim ceea ce suntem, aşa cum suntem, să cântărim bine ce anume vrem de la viaţă, să nu intrăm în contradicţie cu sinele propriu… Cam multă filosofie diletantă pt un comentariu, gata mă opresc aici… 😉
Nu stiu daca e de bine sau de rau, ca te regasesti in cele povestite de mine…insa intr-un fel ma bucur ca am scris ceva cu noima, chiar ma temeam ca nu va intelege lumea ce am dorit sa spun.
Chiar foarte multa noima…cel putin din punctul meu de vedere. Chiar mi-ai dat de gandit…, de fapt nici eu nu pre inteleg cum vine chestia asta, dar incerc…
Ce faci ? schimbi tema blogului ?
Care schimbare? Arata ca noua!
In viata exista reguli…precise, aspre, clare. Nu cred ca le poti incalca incercand sa traiesti “asa cum simti”. Si daca totusi iti asumi asa ceva, abia atunci cred ca lucrurile incep sa se incurce. E parerea mea, evident!
Cum spunea cineva: bazeaza-te doar pe instinct si traieste viata din plin. Nu regreta, nu ranii, nu ezita!
Eu nu-s chiar asa, instinctul l-am cam lasat dar nu pot spune ca nu fac ce simt…doar uneori ma cenzurez datorita ratiunii(nu uneori ci deseori daca stau bine sa ma gandesc).
E clar ca anumite situatii necesita o gandire, o ratiune aparte, insa multe situatii trebuie tratate mai degraba din instinct, lucruri facute din placere si fara regrete.
Fa si tu ca fetele de liceu : trageti-o oricand, oriunde, cu oricine ! Viata e scurta si merita fututa !!!
Nu trebuie nimic, în viață, Pato. Tu ești singurul care poți afla ce contează pentru tine, și odată ce ai aflat nu prea mai contează cum fac alții, sau cât de cerebral ești. Trăiești așa cum știi și, mai ales, așa cum vrei! Că îți asumi riscuri sau nu, că trăiești excesiv sau echilibrat, că vrei „totul” sau câte puțin din toate, e irelevant.
La final, contează să simți tu că ai trăit. Așa cum ai vrut.
Eu trăiesc la extreme. Până și perfecționismul și dorința aceea de TOT îmi alternează cu dorința de a „gusta” câte puțin din orice, fie doar și pentru o secundă, fie doar și superficial. M-am obișnuit cu mine și am învăț să îmi iubesc extremele și să le fac să fie o calitate, în funcție de contexte.
Până la urmă, asta contează – să simți că ești în viață 🙂
Sa simti ca traiesti! 😀