Cugetari

Bucuria este scopul vietii?!

Va povesteam ieri ca am intalnit pe cineva care m-a binedispus, dar inainte de a va spune despre cine era vorba  sa incercam sa vorbim despre bucuria si scopul vietii. Ambele sunt subiecte dezbatute de multi ganditori, filosofi si altii ca ei, dar nu cred ca au ajuns la un numitor comun fiindca toate acestea depind de la o persoana la alta. Unii se bucura ca au mai prins o noua zi, altii se bucura foarte rar si chiar daca ar castiga la loterie n-ar fi un eveniment notabil pentru ei… Eu ma bucur ca am sansa sa fac ce imi doresc in viata si ca am viata pe care o am. Cat despre scopul vietii eu as sintetiza ca trebuie sa lasi ceva in urma ta, cam asta ar fi scopul vietii. N-ai lasat nimic ai trait degeaba. A lasa ceva in urma poate fi un concept simplu sau abstract dar trebuie sa aiba ceva esenta… Unii zic ca doar cei care au scris istorie si le-a ramas numele in istorie doar aia si-au implinit scopul, eu sunt de parere ca si cei care au facut un copil, l-au crescut si l-au educat sunt la fel de impliniti ca cei care s-au dedicat unei cauze, unei idei, unui crez.

Ca sa revin din nou la subiect ieri in mijlocul de transport in care am pentrecut intre  15 si 20 de minunte am intalnit un bebe, sa zic ca avea  vreo 3-4 luni. De ce a fost asa de interesanta aceasta experienta? Fiindca micutul gangurea,zambea si radea la toata lumea… E imposibil sa nu te fi facut sa zambesti macar, cel putin pe mine m-a inseninat. Eu nu sunt o fire posaca, trista sau pesimista bine nici optimist nu sunt, cred ca sunt o fire intre realist si optimist cu oscilatii mari. Nu zic ca bine sau nu dar sunt de parere ca mai bine  este sa avem o gandire pozitiva, o atitudine pro, o fire distrata si pusa pe caterinca fireste in limita bunului simt.

Cred ca parintii sunt cei mai fericiti oameni cand isi vad copii, adica am auzit de atatea ori povesti prin care cei mici ii faceau pe parinti sa uite de toate grijile, de oboseala, de problemele unei zile complicate de munca. Cel putin toti parintii pe care i-am intalnit eu, atunci cand veneau seara acasa de la servici  erau mai fericiti ca niste copii jucandu-se cu micutii lor sau vorbind cu ei si da sentimentul asta il are oricine cand vede un pui de om ca rade, zambeste,  gangureste.  Am auzit la cineva expresia ” Copii mei imi fac sufletul sa zambeasca”, mai mult de atat nu cred ca pot spune in cuvinte, cred ca e bucuria suprema  pe care o poti intalni pe pamant si tot o data sa dai nastere unui suflet cred ca e un scop la fel de nobil ca orice teorie, opera de arta sau mai stiu eu si incomparabil mai importanta.

30 thoughts on “Bucuria este scopul vietii?!

  1. Pe de o parte e un scop nobil si acesta de a da viata unui copil,dar sa nu uitam ca si tiganii se inmultesc ca iepurii si nu sunt chiar momente notabile,ei se bucura ca mai au un puradeu pe care sa-l trimita la cersit,inca un venit.Sunt de acord ca daca nu lasi nimic in urma ai trait deageaba,si un copil,crescut cu bun simt,si prin faptul ca ai reusit sa faci din el cineva,sau l-ai putut ajuta prin a-l indruma sa faca ce ii place,este o mare realizare.Dar simplul fapt ca ai dat nastere nu-l consider un scop nobil.Foarte importanta e cresterea,educatia pe care i-o dai copilului.Abia cand il vezi realizat poti sa spui ca ai lasat ceva in urma.

    1. da cred ca educarea si cresterea e la fel de importanta ca nasterea lor care cum ziceam “cred ca sa dai viata unui suflet este cea mai mare minune de pe acest pamant!”

  2. Bucuria este intr-adevar scopul vietii! Eu cred insa ca nu trebuie neaparat sa ai copii sau sa lasi ceva in urma pentru a avea o viata buna. Important este sa te bucuri de fiecare clipa din viata si sa ii bucuri in acelasi timp si pe cei de langa tine.

    1. ce definesti prin viata buna? adica sa ai de toate? cred ca sa dai viata unui suflet este cea mai mare minune de pe acest pamant!

      1. Ce vreau sa spun este ca daca pe cineva il face fericit sa stea in fiecare zi sa admire stelele atunci acesta are o viata buna. Problema este ca am ajuns sa ne fixam obiective cat mai greu de atins si am uitat de lucrurile simple. Obiectivele pe care singuri le impunem, odata atinse, nu ne mai produc fericire si ca atare avem nevoie de altele. Iar chestia cu copiii a devenit si asta un cliseu intr-o societate din ce in ce mai bolnava. Adica incepi sa fii privit ciudat fiindca nu ai copii.

    2. Poti sa ai o viata buna, dar nu si implinita. Urmareste declaratiile celor care si-au dedicat intreaga viata carierei si ai sa regasesti acelasi regret: copiii. Dintre cei de la noi ti-l recomand pe Sergiu Nicolaescu.

  3. eu sunt moarta dupa bebelusi 🙂
    cea mai mare implinire a vietii e sa dai nastere unui copil, e minunea vietii tale 🙂

  4. Bucuria nu este scopul vieții dar te ajută să îl atingi. E ca și cu banii. Banii nu aduc fericirea, ci numărul lor. Bucuria nu este scopul vieții, ci o ajută să își atingă scopurile.

    1. pe tine ce te face fericita, sa inteleg ca numarul banilor? Dar scopul tau in viata care crezi ca este?

  5. Îmi place cum gândeşti despre copii şi sper să supravieţuim în blogosferă (şi pe Pământul ăsta plin de surprize) până când te vei lăuda pe blog cu copiii tăi 😀

    1. Off topic: Nu am cuvinte să-ţi spun ce aiurea mi se par reclamele alea din capul blogului.Înţeleg prea bine că e o strategie AdSense, dar poate găseşti un echilibru între necesităţile economice şi cele estetice, nu te supăra, Vasile.

    2. haha mai dureaza momentan n-am in plan in viitorul apropiat sa fac copii
      cat despre publicitate promit sa ma gandesc, sa caut un loc mai bun

  6. Da, se poate spune si asa, scopul ar fi sa-ti traiesti viata frumos, sa gasesti bucurie in orice faci, sa iti gasesti implinirea spirituala si echilibrul emotional.
    PS
    Nu am inteles ce faci cu vechiul blog, il stergi?

    1. o sa import totul de pe el pe blogul asta si o sa-i fac un redirect, indirect da am sa-l sterg… dar nu stiu daca chiar e corect spus o sa-l sterg dar in principiu nu o sa mai fie!

  7. fiecare cu parerile lui… unii traiesc pentru bani, alti pentru cariera, alti pentru copii…

  8. Omul a cautat intotdeauna nemurirea si a gasit-o prin ceea ce spui tu: sa lase ceva in urma! E simplu. Omul se simte nemuritor, implinit, fericit, daca va continua sa existe prin ceva: copii, opera de arta (carti, tablouri, statui etc), copaci plantati, casa construita etc. Orice, numai sa ramana “nemuritor”.

    1. ai dreptate intr-o oarecare masura dar ai spus ca vrea sa existe prin ceva dar nici acele chestii nu-s dainuitoare in timp, decat o perioada limitata

      1. Da, asa e. Poate se reincarneaza pana sa dispara ceea ce a lasat in urma lui 🙂 Imi place ideea asta cu reincarnarea!

        1. si te reincarnezi pana cand? pana devii zeu? pana la infinit?
          Cu ce te ajuta? Sa nu mai stai cu frica ca o sa dispari:)), oricum daca e adevarata faza cu reincarnarea inseamana ca te-ai reincarnat si in viata asta. Iti mai aduci aminte ceva din cele trecute?Raspunsul e nu, sigur! deci nu te ajuta cu nimic!

  9. tocmai ce-am scris si eu un articol similar. intradevar conteaza forte mult sa fii fericit in viata, dar sunt foarte multi care sunt fericiti pentru chestii minore. practic se mint ca sunt fericiti, iar cu asta nu prea sunt de acord. ca sa-ti atingi potentialul maxim trebuie sa fii mereu complet fericit, sa ai tot ce ti-ai dorit si sa fii impacat cu tine insuti.

    1. pai care sunt chestiile care ar trebui sa ne faca fericiti si care nu? poti tu sa le cataloghezi? Unii poate sunt fericiti ca au reusit sa deschida ochii si sa vada un nou rasarit sau sa se bucure cu iubita de un apus minunat din punct de vedere cromatic.

    2. nu sunt de acord sa fii fericit complet pentru simplu motiv ca nu cred ca viata este despre un scop pe care tb sa-l atingi, sa ai ceva, sa devii cineva, ceva, undeva. Ci mai degraba viata este despre drumul pe care-l faci.
      Life’s like a river! Imi place mai mult abordarea orientala a vietii ca si curgere, trecere, decat cea occidentala ca un inceput si sfarsit, dincolo de care incepe altceva.
      Cu alte cuvinte nimic nu dispare, totul se transorma!

      1. Da dar filosofia orientala crede in reincarnare deci ar putea insemna asta cu un rau sau sa zicem mai complex “Circuitul apei in natura” altfel nu prea vad raul ala decat de la izvor pana la varsare… deci depinde totul de perspectiva. Vezi am dus teoria cu raul tot la inceput si sfarsit! Totul e relativ…

  10. vezi rasaritul, te bucuri, te minti ca esti un om fericit, dar apoi te intorci acasa si-ti amintesti ca n-ai bani sa platesti facturile.

    oricum discutia pe tema asta ramane doar uin singur subiect de conversatie. fiecare sa-si traiasca viata cum vrea, doar sa nu se trezeasca prea tarziu si sa regrete.

    1. tocmai asta e problema daca o sa ai regrete ca toata viata ca n-ai facut altceva decat sa muncesti ca sa iti platesti facturile si in realitate n-ai realizat nimic…

    2. Adriank, de ce bucuria unui rasarit ar intra in contradictie cu stresul provocat de facturi, de lipsa banilor s.a ? Ai adus in discutie un aspect important. Intr-adevar unii oamenii se mint pe ei insisi, insa, in acelasi timp, cred ca suntem fiinte complexe – capabile de a simti atat bucurie, cat si tristete, in aceeasi zi, din motive diverse, variate.
      Ia exemplu copiilor mici, chiar bebelusii. Ii vedem cum oscileaza de la ras la plans. Nu cred ca se mint pe ei insisi, ci doar ca suntem capabili de a oscila de la o stare la alta. Daca nu am fi, s-ar sinucide mai multi 🙂

  11. tocmai, pana si greutatile fac parte din frumusetea vietii fiindca daca toate ar fi roz viata ar fi monotona implicit plictisitoare si stim cu totii cum e cand ne plictisim hhaha, ne vine sa ne urcam pe pereti dar n-am face-o daca ar fi totul roz, asa cate o data mai incercam, ne asumam riscul de a ne rupe o mana un picior dar iesim din monotonie si asta ne face sa nu ne sinucidem cum ai spus si tu! Asa si cu greutatile vietii avea Spike o piesa care suna cam asa”Vreau si eu sa vad cum e sa o arzi intr-un Mercedes nou si sa mergi pe jos cand ti se face dor de metrou”

  12. Eu cred că relaţia intensă dintre doi oameni e miracolul şi motivul tuturor lucrurilor. Bucuria poate veni din asta! Dacă trăieşti singur nu prea contează ce faci căci scopul tău este să fii printre oameni nu singur! Ca şi copil, vezi că cel mic asta învaţă de mic, să fie printre oameni. Cum este copilul depinde de cum i se permite să fie.

    Nu există tipare dacă nu există tiparitorul. Nu există modele dacă nu există modelatorul. Nu există creatură dacă nu există creator. Asa e si cu bucuria, ea nu există dacă nu există sursa bucuriei.

    Simt că ai o tristeţe şi o nostalgie faţă de copilăria ta … poate ai fost obligat să creşti prea repede?

  13. Da bogdane ala e inceputul acolo apare chimia, reactiile le vedem abia pe urma…Dar ai tot subliniat faptul ca in doi e fericirea adevarata. Dar ma gandesc daca astecii, calugarii si maicutele nu cunosc si ei fericirea, din ce spui tu ar insemna ca nu.
    Nostalgia poate exista fiindca am avut o copilarie frumoasa, scurta insa nu pot spune, le-am facut toate la timpul lor, cred.

Leave a Reply

Your email address will not be published.