Aparenţe. Coincidenţe. Paranoia. Viaţa…

Totul începe şi se termină cu “viaţa”.
După ce începi să mişti, să te lupţi şi să supravieţuieşti totul începe să pară a fi clar…dar când începi să înveţi, să înţelegi, vrei să cunoşti şi deja realizezi că totul este mai abstract decât un tablou “blank”, eventual unul cu un punct negru pe el sau o linie roşie.

Înaintând în viaţă începi să ai satisfacţii, să simţi că îti conduci viaţa, să ai o atitudine din aceea în care ai putea să conduci lumea…şi totuşi apar momente pe care nu poţi să le înţelegi.
Te opreşti, gandeşti, scrii pe un blog…te mai gândesti o dată dacă este bine să-ţi publici gândurile, îţi zici că nu ai nimic de pierdut şi apeşi butonul ăla nenorocit numit “Publish”.
Toate încep să ia o turnură aparent favorabilă. Te bucuri.
La început zici ca e doar o concidenţă, mai apoi crezi într-o conincidenţă că toate conicidenţele în aparenţă te lovesc pe tine din prea multe direcţii. Îţi impui să crezi că eşti un simplu norocos. Direcţiile încep să se lege, concidenţele să fie chiar şi in aparenţă mult prea cinice pentru a nu avea o legatură, o coerenţă pe care tu nu o poţi încă desluşi dar de care eşti al naibii de conştient.

Te macină ganduri!
Prin acest lanţ de coincidenţe stranii ai urcat atat de sus, ţi-e frica să nu cazi…ştii că ai fi cam paranoic să te gandeşti la asta, dar parca tot tu ştii că se poate mai sus. Pentru a ajunge acolo trebuie să-ţi asumi şi riscul de a cadea în prăpastie, poteca se îngustează şi doar puţini sunt cei care reuşesc.
N-ai loc de parapantă, ori altă cale de salvare şi impresia e că la un moment dat urmând drumul până la capăt o să ajungi să mergi pe o sfoară subţire, asemeni “circarilor” şi n-ai pregatirea necesara şi nici plăcerea…

Apare teama.
Te întorci de unde ai plecat începi iar să crezi în tine, să crezi că totul apare doar din coincidenţă, dar subconştientul tău ştie deja că nu-i aşa…nu-ţi mai doreşti să întelegi.

Viaţa se încheie, incertitudinea devine certitudine, însa probabil ai transmis unui alt suflet incertitudinea ta!

Viaţa continuă…

life in time

Latest Comments
  1. teompa

    La finele unei vieţi incerte, te aşteaptă o moarte certă.

  2. Nice

    Niciodata drumul vietii nu va fi drept, presarat cu flori. Intotdeauna vom avea de infruntat greutati, obstacole, pericole. Temerile vor fi si ele prezente indiferent cata incredere avem in noi insine. Iar sfarsitul…a se vedea Paul Walker. 🙁

    • Pato

      Am subliniat si eu asta, in cel mai nou articol…fix de pe acea culme subtire a succesului pe care l-a castigat in stransa legatura cu masinile.

  3. Alex

    Da, nu e drept drumul vietii pentru noi, dar se pare ca pentru politicieni da.. Isi bat joc de o tara intreaga si traiesc in bogatie 100 de ani, iar altii mor de tineri… Daca exista vreun Dumnezeu, sa-mi suga pula ca e un nesimtit ordinar !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: