Asta e un articol de ala cu intrebari “existentiale” de blogger…ma gandeam in urma cu doua zile la faptul ca eu scriu zilnic aproape de 3 ani de zile pa acest blog, cate o prostie debitata de mintea mea cu limita catre infinit. Zi de zi, timp de 3 ani, am scris cate un articol dar ma intrebam “dar cu ce folos?”.
Ma intrebam daca prin existenta blogului, a mea si a ideilor mele impartasite in mod public aici, am ajutat vreodata pe cineva. Aici nu ma refer neaparat pe blog, poate fi si in mod indirect…prin propria mea existenta am creat ceva bun sau am schimbat ceva in bine?
Eu am avut parte de asa ceva, blogul mi-a adus multe chestii bune. Am invatat multe, am avut norocul sa interactionez cu oameni care m-au indrumat si chiar prin simple discutii spre calea cea mai buna.
Cred ca au fost cativa oameni care mi-au si multumit de-a lungul vremii, dar cred ca ii pot numara pe degetele de la o mana…probabil mi-ar mai si ramane.
Interesanta perspectiva ta, Pato. Eu nu am pornit la drum cu ideea de a fi de folos cuiva. De a ajuta. Desigur, pe parcurs am schimbat macazul si am inceput sa scriu un alt tip de articole decat la inceput. Dar ideea de comunicare, de relaxare, de socializare frumoasa, dar si de dezbatere civilizata m-a calauzit tot timpul. Scopul nu era acela de a da eu cuiva sfaturi, de a impartasi celorlalti din vasta mea experienta de viata. Mi se pare pretentios sa gandesti astfel, sa te consideri in masura sa luminezi poporul. Stiu ca sunt destui care de asta intra pe bloguri. Sa fie imbarbatati, sfatuiti, informati. Sunt acei tineri care isi cauta busola in viata, care se simt nesiguri, care au nevoie sa capete putina incredere in ei insisi. Si povetele sau concluziile moralizatoare desprinse din unele articole ii ajuta in acest sens.
Eu nu mai sunt la varsta cautarilor. Dar nici n-am chef sa ma erijez in detinatoarea adevarului absolut pe blog.
Fiecare isi faureste un stil propriu in scris, de a interactiona, de a relationa. Eu am vrut mereu sa fiu altceva in blogosfera. Dar, in acelasi timp, nu mi-a convenit cand am vazut ca unele actiuni imi sunt copiate.
Eu zic ca e bine ca oamenii vad bloggingul diferit.
Fireste si eu vad treaba asta cu blogurile diferit fata de restul, sau cel putin asa imi place sa cred! Nu este un scop al meu, dar m-au lovit pe mine gandurile astea…si cam asa sunt in general articolele mele, scriu ce gandesc(cu mici sau mari cenzuri).
Dar as fi bucuros sa aflu ca blogul nu m-a ajutat doar pe mine, ca am facut si eu o fata buna.
Definitia blogului este una complexa si pentru persoane diferite poate insemna un alt lucru, implicit nu pot sa cer socoteala pentru asta.
Dacă e să vorbim despre realizări, eu cred că ai realizat suficient de multe încât să fii mândru, fie şi numai pentru că eşti online de 3 ani… Vorba lui Nice, de ce ar trebui neapărat să fii fost de “folos” să fii ajutat (direct ori indirect pe cineva anume)… în definitiv, ar fi şi cam greu să dai “sfaturi” unanim valabile, lume este totuşi atât de diferită (şi e bine că este aşa, ne-am plictisi de moarte dacă am fi toţi la fel).
Pe mine m-a ajutat in mod direct si indirect blogul de nenumarate ori…trebuie doar sa fii destul de inteligent sa faci o conexiune dintre intalnirea cu o persoana pe care ai cunoscut-o datorita blogului si un succes personal din cauza a doua, trei intrebari pe care acea persoana ti le-a pus din curiozitate!
Insa as fi curios sa aflu daca blogul meu e un simplu parazit sau chiar ajuta cu ceva :), bine parazit nu-i pentru nimeni ca eu ii sustin activitatea si cheltuielile din propriul buzunar.
Imi pare bine ca ai deschis subiectul. Eu de exemplu, nu am deschis blogul pentru a ii ajuta pe altii, dar in mai putin de o luna , chiar asta incepusem sa fac. De la sfaturi despre macelarii bune din Bucuresti si ajungand la demersuri pe la politie si indrumari pas cu pas in diverse situatii. Stii ce mandra ma simt cand imi mai zice cate unul ca i-a fost de folos ce am scris eu? Nu te subestima, s-ar putea sa fi ajutat mult mai multi oameni decat iti imaginezi. Poate doar daca bateai campii cu gratie si aberai duios, poate doar atunci sa nu fi fost de folos cuiva.
Eu sunt un caz aparte, mi-am deschis blogul sa scap de plictiseala…dar ma gandesc ca asta nu este un obiectiv, ala a fost cauza. Cred ca ar trebui sa-mi propun unele linii cu blogul, pe care sa le urmez, sa ating niste obiective fiindca altfel nu evoluam.
In 2007 cand am avut primul blog, scriam ca sa impartasesc idei, eram naiv, credeam ca pot schimba ceva. Dupa o pauza de 3 ani, am revenit, mai copt si mai realist.
In 2007 nu mai tin minte daca aveam net sau nu acasa…daca-mi citesti primele articole poti spune ca erau mai naive decat sunt astazi.
Ceea ce-mi lipseste mie, este o directie clara in care sa vreau sa merg cu blogul si niste obiective.
Faza cu ajutatul, e ca te simti bine cand stii ca faci bine, ai un sentiment de multumire atunci cand stii ca ai fost de folos cuiva.
Gandeste-te ca ai citit o carte. Din perspectiva, beneficiile aduse prin cititul respectivei carti sunt faptul ca ai aflat o poveste noua, ai aflat niste informatii interesante si probabil folositoare si ca ti-ai mai dezvoltat putin imaginatia.
Insa, mai pot fi si beneficii ascunse. De exemplu, viteza de a citi. Si ea este importanta. Cand citesti o carte, iti poti dezvolta atentia, concentrarea si poate chiar si caracterul. Fara sa-ti dai seama… sau poate da, dar nu prea conteaza. Tot beneficii sunt.
La fel si cu blogging-ul. Scrisul si cititul de articole si comentarii, au aceleasi efecte, poate chiar mai dezvoltate, pentru ca o carte se limiteaza la ceva pe cand bloggingul e liber…
Fie ca si-au dat seama sau nu, cei care iti citesc articolele sau pe ale orcarui alt blogger, beneficiaza la randul lor de cele de mai sus. Deci cu siguranta au un folos.
Daca n-am facut-o pana acum, vreau sa iti multumesc, cu acesta ocazie…
Interesanta comparatia cu o carte, insa nu as putea compara articolele mele cu o opera literara.
Poate ca e adevarat pentru bloggeri ce ai zis, ca ei in general citesc si umbla prin blogosfera si deprind anumite abilitati, asa cum de altfel cred ca le-am asimilat si eu.