Blogger satisfacut

Reiau discutia, am vazut prin online un comentariu chiar adresat mie care mi-a ramas in minte:

Totusi, un blog e dedicat publicului, nu celor ce posteaza.“, zice Dragos pe blogul Danielei.

Eu nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, fiindca nu am inceput sa scriu pe blog pentru altii ci pentru mine…nu ma gandesc cand scriu un articol in mod special la cititorii blogului, poate fiindca sunt egoist ci mai mult la mine, la ce cred eu, la ce simt in acel moment.
Exista un mic procent dedicat si publicului…dar nu scriu exclusiv pentru el.

Spre exemplu ma bucura in mod deosebit si chiar sunt satisfacut cand un articol reuseste sa starneasca implicarea voastra, a cititorilor bloggeri sau nu…dar in general bloggeri, prieteni ai mei din online.
Un articol precum cel in care am expus o problema cu care se confrunta piata din Romania, evocand povestea lui Nexus 5 in Romania raportat la alte state de pe glob, care a adunat in total peste 50 de reactii…

Este ca o apreciere care vine in mod indirect si pe care eu o tratez ca atare, dar tot nu pot spune ca dedic articolele mele publicului meu in intregime.

Majoritatea dintre voi care comentati la mine pe blog, si probabil o veti face si la acest articol sunteti bloggeri…voi pentru cine considerati ca scrieti?

Precious

Latest Comments
  1. psi

    bănuiesc că nu te va surprinde ce spun: în ziua în care voi scrie pentru alții ori ceea ce cred eu că le-ar plăcea altora, o să mă las de blogging. 🙂
    ca și tine, mi-am făcut blog pentru că am considerat că am ceva de spus pe nișa mea. când o să vreau să văd ce spun alții… plec în vizite. la tine, la ceilalți amici… și las comentarii.
    uite, de pildă, blogurile tip jurnal: cum să pot crede că cineva se așteaptă ca posesorul unui astfel de blog să scrie pentru… public? ar fi chiar hazos… :)))

    • Pato

      Uite Nice are o alta perspectiva, fireste ca intr-o mica masura scriu si pentru public…insa cand am inceput nu stiam si nu intelegeam daca exista si de unde apare. Fiindca nu intelesem conceptul de blogging, nu stiam ce-i aia promovare, etc.

      Faptul ca este cat de cat personal, eu zic ca il scriem pentru noi…cand devine un blog impersonal i-as zice deja site chiar daca are forma si aspectul unui blog?

      • psi

        blogul meu, deşi nu are trafic mare (nici nu caut să aibă) şi deşi consumă resurse (mi-am asumat această idee de carte virutală) nu este monetizat. nu are reclame şi nici nu mă străduiesc să-l fac vizibil.
        este până la urmă alegerea mea să fie aşa… şi respect alegerile tuturor celorlalţi! 🙂

        • Pato

          Pai fiecare isi administreaza dupa bunul plac, ma gandesc curtea, nu zic ca e de condamnat vreo cale doar daca este excesiv. Daca devin obositor, sau nesimtit va rog la orice ora sa imi atrageti atentia, pagina de contact, facebook, mail…chiar si in comentarii, desi rufele murdare prefer sa nu le spalam in public.

  2. Nice

    Da, scrii pentru tine in definitiv. Pentru a-ti umple timpul cu ceva, pentru a-ti mangaia orgoliul personal zecile de comentarii primite, pentru eventualii bani din reclame si afiliere, in principiu toti suntem egoisti.
    Dar pentru a obtine toate aceste lucruri ai nevoie intai de toate de ei! De oamenii care te comenteaza, care iti intra pe blog. Prin intermediul lor obtii toate satisfactiile materiale si sufletesti.
    Sa nu-mi spui mie ca articolul in care criticai toaletele fetelor a fost scris pentru sufletul tau. Sa nu-mi spui ca articolul despre pretul lui Nexus a fost scris pentru tine. Si acest articol este scris pentru public. Si in general toate articolele de pe bloguri sunt scrise pentru public. Sa nu-mi spui mie ca un articol in care ne sunt date mii de sfaturi este scris pentru autor. Sau unul in care se face o recenzie, se face o descriere a unui produs, se critica ceva, se ridica probleme sociale, politice, religioase etc etc.

    Pentru el scrie acea persoana care tine un jurnal intim. Dar adevarat, nu cu povestioare fantezisto-erotice care nu au nicio legatura cu realitatea, dar aprind imaginatia unui anumit segment de cititori de bloguri.

    Eu nu sunt interesata decat de blogurile in care pot sa-mi spun parerea. Daca omul scrie pentru el, ce sa caut eu acolo? Stiu ca vei refuza cu indarjire sa-mi dai dreptate. Stiu ca vei continua sa te minti ca tu scrii pentru tine si nu pentru eventualele avantaje (materiale si/sau sufletesti) pe care le obtii prin intermediul publicului tau. Poti sa te minti pe tine, dar pe mine nu ai sa reusesti. 😀

    Pato, nu e nicio rusine sa recunosti ca scrii pentru public. Pentru a fi citit si comentat. E rusinos sa pretinzi cu totul altceva. Si gandeste-te ca sunt si altii mai mari ca tine in blogosfera care au facut un titlu de glorie din asta. 😛 😀 Nu-ti dau exemple pentru ca le stii si singur.

    • Pato

      Nu vreau sa te contrazic, n-am zis ca scriu exclusiv pentru mine…ce spui tu sunt dileme de cand lumea in bloging “de ce public si nu restrictionat?”. De ce nu jurnal, fiindca nu vreau sa imi public intreaga viata pe blog.
      Dar nu poti spune ca nu m-a descarcat in articolul ala cu “toaleta” sau ca nu mi-am prezentat o stare personala in privinta lui Nexus 5 pe care de altfel probabil o sa-l am pana de anul nou, sau daca nu fratele mai mic…ramane de vazut cum evolueaza lucrurile si preturile.

      Cat despre ce zici tu bani, faima, etc…ele sunt lucruri complementare, probabil vin la pachet impreuna cu lucrurile negative. Despre ego, am recunoscut ca exista o satisfactie cand se intampla lucrurile mentionate in articol. Dar nu m-am plans niciodata ca nu mai comenteaza oamenii articolele mele, sau ca nu mai imi viziteaza blogul…e drept ca nu mi-e indiferent in momentul asta. Dar subiectele nu le aleg pentru ei, ci imi vin in minte iar eu le scriu intr-un mod care ma reprezinta.

      • Nice

        Pato, daca iti exprimi parerea personala sau daca publici ce-ti trece prin cap, nu inseamna ca scrii pentru tine. Eu scriu exclusiv despre ce mi se intampla, toate articolele sunt inspirate 100% din viata mea, nu fac recenzii, nu postez zilnic, nu monetizez blogul si cu toate acestea nu am iesit niciodata sa ma bat cu pumnul in piept ca scriu pentru mine.
        Eu ador subiectele propuse spre dezbatere cu voi, daca un topic nu ma pasioneaza la nebunie nu il abordez. Dar, Pato, asta nu inseamna ca scriu pentru mine. Nu asa cum vrei tu sa para. Nu in sensul dat de tine. Eu scriu pentru sufletul meu. Pentru a-l linisti, calma. Dar asta se intampla partial. Cu ajutorul oamenilor, cu ajutorul sfaturilor, ma calmez definitiv. Ma eliberez. Blogul e terapie pentru un suflet zbuciumat. Dar nu scriu nici despre toalete si nici despre nexus… Si nici despre jocul ala care iti aduce bani.

        Eu pe tine nu te percep cu trairi intense, cu dileme, cu pasiuni ardente, cu depresii. Sufletul tau nu are nevoie(din ce observ eu) de alinare. Tu esti relaxat, echilibrat.
        Tu pari a avea nevoie de alte lucruri momentan. Laptop, nexus, masina. Eu am nevoie de liniste, prietenie, intelegere. Cam astea sunt diferentele dintre noi, tu nu lasi impresia ca ai avea nevoie de lucruri sufletesti aici pe blog. Parca te-ar interesa mai mult materialul.

        • Nice

          Deci, tu vrei sa ne spui ca cei care scriu despre ce vor ei, scriu pentru ei. Nu, Pato, chiar si cei care procedeaza astfel, spera in sufletul lor ca materialul postat sa aiba un oarecare succes. Sa placa cititorilor. Sau tu iti imaginai ca eu caut special subiecte care sa placa oamenilor? Pai daca era asa scriam doar despre relatii si iubire. Tu nu vezi ca nimeni nu e de acord pe blog cu mine, ca toti au pareri distincte? Tu nu vezi ca eu ma lupt cu o intreaga blogosfera, ca fac mereu opinie diferita? Asta inseamna in opinia ta ca scriu pentru altii? :))

          Iar subiectul asta l-ai abordat de vreo 10 ori pana acum. De ce? Pentru ca prinde. Pentru ca stii clar ca iti aduce comentarii gramada. Trafic!!! Doar nu l-ai scris pentru tine, total dezinteresat, pentru a te elibera. :))

          Nu stiu pe cine incerci sa minti aici…

          Ah, desigur, cei cu site-uri, cei cu recenzii, da, aia scriu exclusiv pentru public. Ei si A-listerii. :))

          • Pato

            Fiindca stiam ca o sa ma bucur de o discutie din asta, dar nu neaparat din partea ta :)) deci tot la mine m-am gandit fiindca n-am mai avut parte de o discutie aprinsa pe blog de ceva vreme…simteam nevoia :). Chestia e ca tu imi judeci mie trairile si n-as putea spune ca imi place…ok tu scrii mai personal ca mine, nu mi se pare ca te contrazici cu cineva. Eu respect opiniile oricui si mi le formez pe ale mele indiferent de ele…

        • Pato

          E clar ca oamenii sunt diferiti, stilurile noastre difera…motivul pentru care ne-am facut bloguri difera si el, motivatia de pe parcurs si aceasta difera.
          Nu ma face sa fac o lista si sa trag linie sa vezi cati bani am dat pe blog, in blog…nu e ca si cum mi-as lua masina din banii din online. E diferit ce spui de realitate…
          Dar faptul ca nu refuz unele oportunitati favorabile nu inseamna ca alerg dupa bani.

          Trairile fiecaruia sunt diferite chiar si in circumstante asemanatoare, iar faptul ca condamnam trairile altcuiva ca fiind superficiale nu stiu daca e ok.

          • Nice

            Pato, eu nu te condamn, iti spun doar cu te percep din articole. Dar ma deranjeaza cand scrii de 10 ori pe acelasi subiect si te repeti de 10 ori. A 11-a oara nu am mai rezistat si am decis sa te contrazic. :)) Si rabdarea mea are o limita. Sunt nice pana la un punct. :))
            Oricum ti-am scris mai jos de ce insist. 😛

          • Pato

            Mai cand omul e inspirat e inspirat, astept discutii mai aprinse din partea altora :)) chiar aveam nevoie de putina activitate, fiindca era prea monoton…pac un comentariu, pac raspundeam. Pac articolul urmator la fel…bine l-ai sarit pe cel “scarbos”, cum de altfel ma asteptam la multi. Dar a avut si ala un efect 🙂 ca vad ca mi-l tot reprosezi. =))

  3. Zambesc

    Ideea e sa faci un lucru de placere, indiferent daca e vorba de blog sau altceva, cel putin eu asta fac. Uneori te ,, descarci”, alteori scrii ceva care nu e doar pentru tine. Nu cred ca exista blog cu vechime ( adica minim 1 an si un minim de 100 de articole ) care sa aibe articole scrise exclusiv pentru cineva. Fiecare are stilul sau, asta e diferenta, sau una dintre diferente.

    • Pato

      Stilul ti-l definesti in timp…cred ca dupa 3 ani si ceva am reusit sa incropesc unul personal, care sa ma reprezinte. Da nu exista exclusivitate, fiindca e imposibil 😀

  4. Gabriel Ursan

    Eu scriu 90% pentru cititori și 10% pentru mine, dacă te referi doar la conținut. Dacă scriam numai pentru mine, nu știu dacă aveam prea multe vizite. De aceea, înainte de a scrie un articol mă gândesc foarte mult și la cei care îl voi citi.

  5. Pato

    Inteleg ce vrei sa spui Gabriel, insa eu nu ma gandesc la trafic cand scriu articolul…daca se intampla sa fie dupa ma bucura fireste, daca nu asta e, sunt multumit ca l-am scris.
    Eu nu excelez la trafic, dar nici nu pot sa ma plang…mai ales in perioada asta observ o mica ascensiune care ma duce la gandul ca lumea incepe sa stea in casa si sa-si caute ocupatie in online…pe bloguri, fiindca eu n-am facut nimic special.

  6. Coffee

    Pato, am vazut ca ai revenit la adsense. Cum mai merge la tine?

    • Pato

      L-am pus fiindca parca era prea mult spatiu gol acolo… la mine merge la fel de dezastruos ca intotdeauna

  7. allen

    tinand cont ca este un blog personal, logica ta este corecta

  8. George Ginghina

    Mai eu sunt si nu sunt de acord cu chestia asta. Parerile sunt impartite si e normal. Am, totusi, cateva intrebari:
    1. Daca scrii pentru tine de ce nu scrii frumos un jurnal de mana?
    2. Daca scrii pentru tine de ce ai reclame pe blog?

    E clar ca scrii pentru altii si e de inteles. Cat timp altii iti baga banuti in cont, nu mi se pare nici o rusine.

    • Pato

      1. fiindca n-am tinut niciodata un jurnal, asta nu e chiar un jurnal obisnuit daca stai sa-l tratezi ca atare… blogul e ceva diferit. Cine mai scrie de mana? Aproape ca nici nu mai stiu sa mai scriu.
      2. Pai banii sunt pentru mine :)), deci poti crede ca sunt puse reclame pentru mine pe blog daca ajuta pe cineva e super. Asta la prima vedere, fiindca cine a urmarit blogul de mult eu am scos ceva bani din buzunar pentru a face concursuri, ma costa ceva sa tin blogul activ… implicit reclamele alea si altele de pe blog il sustin in mod direct fara a mai fi nevoit eu sa ma chinui pentru asta. Fireste imi trag si eu uneori partea leului, o masina(camaro transformers imi doresc Chevy Romania se aude?), un apartament etc…dar momentan reinvestesc profitul. Sper sa intelegi si glumele, nu doar ironia.

      Deci e clar ca o fac pentru mine! Faptul ca implic si pe altii in mod indirect ma incanta si ma bucura, iar eu le multumesc pentru asta cu fiecare ocazie.

    • Nice

      George, Pato scrie pentru el, insa urmareste anumite avantaje care vin prin intermediul celorlalti. Insa nu constientizeaza acest lucru… Dar da, el scrie fix pentru el.
      Dar nu e ceva de condamnat. Asa procedam cei mai multi. Si in online si in offline. De ce ne inconjuram de oameni, de ce socializam? Oare nu tot pentru noi, sa nu ne simtim singuri?

      Pato, eu am articol facut pe tema asta. E de ceva timp in draft. In el combateam idei ca ale tale. De aceea ma implic asa acum. :))

      • Pato

        Sa nu consideri ca eu ma cert cu tine, ci din contra incerc sa aflu cat mai mult despre ce ar putea crede oamenii negativ fata de filosofia mea. Vad ca aici ai dat-o la intors sau doar esti ironica :))

  9. Catalina

    Eu ma rezum la rolul de cititoare de blogguri….nu m-am gandit niciodata sa dau nastere unui blog:-) …Urmaresc in general blogurile persoanelor care spun ceva interesant pentru mine si in ale caror pasiuni sau in al carui mod de viata ma regasesc, impartasesc opinii…parerea mea este aceea ca blogul reprezinta un jurnal online la care au acces tot felul de oameni, unii il deschid si nu sunt interesati de ceea ce descopera si il parasesc imediat, altii asteapta sa descopere la un momentdat ceva interesant, iar pentru altii este perfect, se regasesc in cuvintele autorului unui articol si isi lasa si ei o impresie in pagina jurnalului online.

    • Pato

      Comentariul tau este de foarte mare ajutor, reprezinta un reper pentru bloggeri deoarece perspectiva unui non-blogger care urmareste fenomenul nu o gasesti prea des de obicei ei se rezuma doar la citit nu se implica, nu interactioneaza pe blog.

      • Catalina

        Ohh acum am vazut o greseala ,,caror” scuze am scris azi noapte si eram cam adormita

  10. colorbliss

    Fara sa mai dezbat dilema (tu si Nice ati oferit doua viziuni destul de interesante asupra subiectului) as adauga doar ca orice jurnal personal, orice gand intim capata o valoare in momentul in care exista chiar si numai o vaga posibilitate ca o alta persoana sa asiste, fie si indirect, la el.

    Poate de-asta atat de multi oameni au optat in mod natural pentru un jurnal online public. Ei scriu pentru ei insisi, dar in conditiile in care, asa cum multi sociologi considera, noi ne definim pe noi insine in functie de un “celalalt semnificativ” (care poate fi un cititor anonim, care nici macar nu comenteaza, sau pot fi zeci de oameni care te urmaresc si au reactii la ceea ce tu ai scris).
    Scriem pentru noi, dar ceea ce scriem primeste valoare chiar si numai la ideea ca exista posibilitatea ca un ALTUL sa asiste la ceea ce noi facem.
    Am teoretizat unpic.

    Iar practic, stiu foarte bine de unde ai inceput tu. Eram si eu pe-acolo, tot acolo. Si am descoperit uimiti ca… uaaa, fii atent, pot altii sa citeasca ce aberam noi si pot sa isi dea si cu parereaaaa :)) Si totul a capatat mai multa valoare, treptat, nu? Tu poti sa continui sa scrii pentru tine, diferenta e ca acum suntem constienti de acea prezenta sociala a “celorlalti”, a celor care poate vor citi, poate vor avea ceva de spus.

    • Pato

      Am inteles de ce Nice e revoltata, ea se refera la faptul ca nu-mi pasa de cititori…dar prin paragraful din mijloc, ar trebui sa intelegeti ce importanti sunteti pentru mine. Eu ma refeream strict la momentul conceperii articolului, nu stau sa ma gandesc daca aduce mai mult trafic/cititori scriu ce imi debiteaza inspiratia pur si simplu…e ca in dragoste nu ma gandesc la consecinte in momentul “facerii”. Daca gandesti prea mult pierzi anumite placeri, anumite oportunitati si incepi in blogging sa te cenzurezi atat de mult pana la a nu mai fi tu(in scris) sau pana la a nu mai scrie efectiv deloc!

      Ma bucur si sunt minunat zilnic ca exista o comunitate in jurul gandurilor mele…care rezoneaza sau nu cu ele, dar care isi sacrifica timp din importanta viata careia fiecare ii suntem datori cu o moarte pentru a-mi citi blogul si chiar pentru a lasa niste ganduri personale, impresii, etc. Dar chiar daca acum sunt constient ca ele apar, sau ma astept sa apara parca tot nu inteleg cum zici si tu (la fel ca la inceput) cum de exista :). Nu poate decat sa ma bucure publicul si sa ma faca sa ma simt bine, dar cand faci ceva din placere nu te gandesti la rasplata mai intai…eventual o astepti sa vina dupa ce ai terminat, zic bine Nice?

  11. rivi

    cititorii tot tu ti-i faci bazat pe ceea ce scrii nu invers.

  12. Eurotrip

    Scrii pentru tine, dar ai satisfactie ca vad si altii si eventual iti impartasesc opiniile.

    • Pato

      Satisfactii foarte mari pe care nu le contest, e placut ca mi-ai scris si mi-au raspuns atatia la acest amarat de articol 🙂

  13. Daniela

    Dragos este chiar unul dintre colaboratorii mei si l-am “certat” putin ca nu mi-a zis in privat ceea ce ar mai trebui sa schimb la blog. Dar ideea in sine e ca mie mi-a placut tema, am pus-o cu modificarile care mi-au placut mie si nici eu nu consider ca cititorii mei trebuie satisfacuti din punct de vedere al temei. Consider ca ei trebuie sa gaseasca usor articolele si sa comenteze la fel de usor.

    • Pato

      Pai eu zic ca cine se aseamana se aduna, banuiesc ca oamenii carora le plac gusturile mele in materie de aspect al blogului subiectelor de pe blog s-au adunat aici iar ceilalti s-au cernut in timp…si va multumesc ca sunteti aici alaturi de mine.

  14. Rudolph Aspirant

    Eu chiar m/am gandit, cand am citit ce scria Nice mai sus ca eu as intra in TOTALA PANICA daca as incepe subit sa primesc laude si sprijin moral si apreciere de la prea multi comentatori….zau, eu si cand primesc asa vreun comentariu vag complimentar,mai rau ma enerveaza si ma obosesc ca sa ma stradui sa raspund ceva asa cat de cat elegant ca sa reciprochez cumva dar tot acolo, pe loc, imediat, pe blogul meu…pur si simplu URASC ideea de a ma simti obligat cuiva chiar si mai mult de 5 minute, ori zic mersi imediat ori dau un bacsis, ori un zambet, ori ofer un compliment inapoi, si asa fac si in real life, vreau sa scap absolut imediat de oricine mi-ar face mie vreun compliment, de fapt nu de el, ci de obligatia pe care o resimt fata de acea persoana…pur si simplu NU doresc sa am prea multi prieteni sau fani, acest lucru ma oboseste, ca adult mie mi se pare total inutil, ca doar nu am dde gand sa merg cu lumea care ma apreciaza pe mine la carciuma sau sa fac vreo afacere cu ei, zau asa ceva mi s-ar parea chiar oarecum asa jignitor, sa tratez un omcare chiar ma apreciaza si imi face un compliment chiar sincer, (ca vorbeam dde cei care scriu sincer asa ca Nice, de ex, care tin sa-si spuna parerea deci precis sunt sinceri, pt ca vor sa li se auda glasul, opinia, parerea lor personala, nu sunt de gen vanzatori de gargara…nu ca ar fi ceva rau si cu asta, dar nu intra la genul lui NIce), deci mie mi s-ar parea total asa oarecum jignitor sa intru cu Nice in vreo reciproocitate de obligatii care e un lucru pe care de obicei il fac numai in tranzactii profesioanle sau de business, dar in nici un caz aia nu imi sunt prieteni, si in nici un caz alora nu le-as spune ce sta pe sufletul meu, ci numai ce e util pt businessul respectiv, (desigur in mod etic cf deontologiei de business, ca doar nu incerc sa nu fiu etic atat in viata personala cat si la serviciu, cat si in orice interactiuni pe care le am cu diversi semeni, dar a fi etic nu inseamna a vorbi despre parerea ta personala despre societate sau despre ce ai pe suflet, si nici macar nu implica intotdeauna a fi obligat de a oferi sustinere morala dincolo de ce ar fi obisnuit politicos empatic social fata de orice seaman om, fie el necunoscut sau doar vag cunoscut, cu care nu interactionezi decat pt chestii precise si in mod rar si intermitnt sau doar de cateva ori). Zau, mie personal mi-e chiar greata daca nu se afla asa niste granite deosebit de striicte intre mine si alti semeni oameni, si imi permit asa sa fiu mai delasator in aceasta privinta numai si numai cu unii cu care sunt deosebit de apropiat si ma cunosc asa de ani si de ani si de ani de zile, asa ddeex parintii mei, sau prietena mea pe care o cunosc din copilarie, sau hai, asa daca sunt usor beat la o petrecere si trece si Nice pe acolo…dar altfel, zau, in veci nu ma vei prinde pe mine primind vreodata vreun compliment de la cineva fara ca sa i-l returnez cat mai prompt inapoi asa pe loc astfel incat sa ii pot spune Adio cat mai curand posibil ! In NICI un caz nu ma incalzesc pe mine sufleteste aprecierile si complimentele altora, asa din publicul larg sau cat mai larg, sau din societtatea mai larga, etc, ba chiar dimpotriva, astea imi aduc aminte de niste obligatii de serviciu si ma obosesc ingrozitor ! Desigur, probabil ca eu sunt patologic, (desi recunosc ca am exagerat un pic, si desigur ca imi face placere sa primesc un compliment sincer, insa zau, PE BUNE, de obicei EVIT cat pot sa fiu pus in asemenea situatii, chiar in mod activ, efectiv EVIT !)

    • Rudolph Aspirant

      Plus, eu scriu asa ceva care seamana uneorii a jurnal, insa e mai mult despre o toana sau ce mi-a trecuut asa prin minte in ziua respectiva decat ceva actual raportat asa despre gen ca azi am fost in vacanta si am mancat la acest restaurant frumos, sau am vazut filmul asta si ce mult mi-a placut, etc. Sunt pur si simplu toane de moment, desi sunt SUPER constient ca scriu in public, si chiar mi-am facut niste probleme mari de tot la inceput re daca e etic sa ma exprim in scris in lb romana in public, pt ca eu nu sunt exhibitionist din fire, nici nu am exercitiu de scriitor, nici veleitate, zau, a fost asa ceva de gen ca la inceput voiam sa mai exersez ganditul in lb romana pt ca nu o folosesc altfel, decat ff rar, plus voiam sa mai scot din lb engleza din cap pt ca ma deranja la invatatul lb scandinave, si in general la adaptatul la traitul in niste culturi/societati de stil socialist…desi pot sa spun sincer ca NU m-a ajutat DE LOC, pt ca eu de fapt tot in lb engleza magandesc atunci cand incerc sa efectuez o actiune la un nivel cat de cat asa cvasi-profesional, care include si atentia de a scrie asa cat de cat propozitii corecte, cu virgule unde trebuie, si gasirea unor cuvinte asa cat de cat adecvat neutre potrivite pt o exprimare in fata unui public general, (chiar daca ma exprim in lb romana)…desi desigur asta NU e pt ca lb engleza in sine ar fi ea mai adecvata pt un anumit profesionalism decatalte limbi, Doamne fereste de o asemenea asertiune, asta se intampla doar pt ca eu am achizitionat lb engleza la varsta de imediat dupa ce am trecut de 8 ani, cam intre 8 si 10 ani, la o varsta la care a fi competent e destul de important (deci ulterior legat oarecum asa mai la figurat si de profesionalism)…si de aia, eu in general atat la serviciu cat si pe blog, care e un hobby de relaxare, dar e totusi facut cu un grad de atentie care cere o nuanta de profesionalism, (desi desigur de nivel asa total ridicol, mai mult legat de gramatica, si de a ma exprima asa in propozitii cat de cat inteligibile, nu ceva super extra, si NU ca in acest comentariu in care ma exprim total alandala, asa spontan, ca si cum as vorbi oral, nu ca si cum as folosi limbaj scris)

      • Rudolph Aspirant

        …adica de aia nu ma ajuta blogul la gandit in lb romana, pt ca nu e un vehicol adecvat pt mine de a ma gandi in lb romana…dar era singurul, altfel nu mai am, dar e dificil pt ca nu stiu daca va mai trebui sa ma gandesc vreoodata in lb romana, nu am de unde sa stiu, desi desigur ca daca incep sa fac dementa,la un moment dat voi incepe sa pierd limbile achizitionate in ordinea inversa a achizitionarii lor si voi ramane inapoi la a ma gandi in lb romana la un moment dat, daca traiesc indeajuns de mult ca sa ajung la acel nivel, desi nu stiu dac asta se intampla in toate tipurile de dementa, cred ca mai mult in cea detip Alzheimer, nu asa declar in cea vasculara, (ca eu am risc mai mareproobabil de a face dementa vasculara decat alte feluri de dementa), insa nu sunt sigur, am sa caut…

        Ma rog, zau, chiar am vrut sa vad si cum ma descurc cu a ma exprima in scris, pt ca zau daca eu ma exprim in scris vreodata asa in propozitii complete !

        • Pato

          Mi-ar placea mie sa stapanesc limba engleza atat de bine incat sa pot sa jonglez in gandire intre romana si engleza…momentan la engleza pe care o stiu trebuie sa procesez cat se poate de repede traducerea gandurilor mele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: