Blogging

Autocenzura bloggerului iesit din anonimat

Toata lumea se plange ca bloggerii nu mai scriu, ei scriu dar nu o mai fac cum o faceau, nu mai scriu lucruri interesante.
Cauzele sunt multiple, ajuns la un anumit statut, dupa ce ai iesit din anonimat, autocenzura cunoaste cote maxime.
Fie ca esti precaut, fie ca te-ai fript… eviti sa mai vorbesti de munca altora, chiar daca ai avea ceva de spus, chiar daca ai avea aparent dreptate.

Nu scrii despre cunoscutul tau care a facut nu stiu ce ca**t, dar e posibil sa te citeasca si in secunda zero va realiza ca despre el vorbesti si n-ai vrea totusi asta, nu vrei sa-ti faci dusmani.
Nu scrii lucruri mult prea personale desi e un blog personal fiindca toata lumea stie cine scrie acum pe blog si s-ar putea sa dai informatii care ai prefera sa ramana intime in ceea ce priveste “cunoscutii”.
Nu scrii despre X din blogosfera sa nu intri in conflict, in urma unor neintelegeri si interpretari gresite ale articolului tau.
Nu scrii despre firma Y, fiindca chiar daca ceva te-a nemultumit ceva la ea ai mai lucrat cu ea pe partea de social media si advertising online( de unde ai castigat ceva banuti), ori nu vrei sa-ti tai craca pentru o posibila colaborare pe viitor.
Nu aia, nu ailalta…si uite asa se duc o multime de articole si idei geniale pe apa sambetei.

Nu-ti mai ramane decat sa bati campii, sa povestesti nimicuri, sa te lauzi ca ai fost la nu stiu ce eveniment, o dai in balarii incercand sa dau sfaturi la care nu te pricepi cu adevarat.

Realizezi ca anonimatul desi te tinea departe de banii multi pe care i-ai castigat, era o fundatie puternica pentru ceea ce te definea ca blogger. Tocmai faptul ca scriai lucrurile alea te-au propulsat in fata oamenilor care au cheltuit banii, iar care astazi nu mai sunt dispusi sa o faca fiindca “nu mai scrii”!

Tagged , , , , , ,

32 thoughts on “Autocenzura bloggerului iesit din anonimat

  1. Asa este, ajungi de foarte multe ori la retineri, daca ai o faza foarte tare de povestit si sunt implicati mai multi ai totusi o retinere, daca acele persoane vor afla, iar ei nu vor fi foarte incantati…cum spuneai si tu cu aceste retineri se pierd articole, sa le zicem asa “de top”, cateodata totusi e bine sa ramai anonim…

    1. mi se intampla si mie, iar cand nu stia lumea cine e in spatele blogului, imi era mult mai comod sa scriu ce simt, acum insa sunt mai retinut. Cred ca ma cenzurez destul de mult, nu in sensul ca as vrea sa injur, fiindca nu o faceam nici inainte, nu ma carcterizeaza…doar ca uneori as vrea sa zic unele chestii si apare factorul, persoane cunoscute care poate sunt actorii povestii mele.

  2. In principiu ai dreptate dar nu banii castigati din blog sunt cauza ci faptul ca sunt prea putini pentru a-ti conferi o oarecare libertate.

  3. Cat se poate de adevarat. Nu neaparat la faza cu firmele, ca am avut prea putine colaborari si oricum, daca e de criticat, voi critica. Dar faptul ca tot mai multi dintre cei apropiati imi citesc blogul nu-mi mai permite sa ating subiecte pe care le-am atins sau le-as atinge.

    1. Am amintit si de ele fiindca se intampla totusi sa fii mai precaut cand ai anumite asteptari, acum depinde si ce notorietate ai…si ce iti doresti sa faci. Fiindca firmele importante afla cam totul despre tine inainte sa colaboreze cu tine iar referirile tale despre ei ar fi un prim pas spre inceperea unei discutii, zic asta cand vine din partea lor.

  4. In principiu ai dreptate, dar ce punctezi tu in articol se aplica doar la blogurile generaliste. Cei care au domenii nisate vad ca sunt constanti, atat in articole cat si in critici 🙂

    1. Asta fiindca blogurile personale, sunt mult mai subiectiviste. Asa blogurile de nisa incearca sa fie cat mai obiective, le-as putea numi chiar site-uri fiindca in opinia mea blogul trebuie sa aiba ceva personalitate…definit prin subiectivism. Dar asta e alta poveste, poate o sa expun intr-un viitor articol ce inseamna un blog in viziunea mea.

      1. Eu am un blog de nisa si incerc sa fiu cat se poate de subiectiva! chiar daca scrii despre zarzavaturi poti spune parearea ta si nu ce efecte miraculoase au daca te indopi cu ele …

  5. In primul rand risti mai putin sa fii judecat. Eu nu am chef sa fiu judecata, iar la noi asta e o practica uzuala. Si nici inteleasa nu as fi. Pentru ca vad cum sunt priviti si ce cuvinte grele li se arunca celor care practica meseria mea. Si nu au dreptul sa vorbeasca, pentru ca nu sunt in locul nostru. Imi place sa scriu fix despre ce am eu chef. Sa fiu cat mai impartiala astfel incat sa nu dau apa la moara gurilor rele.
    Mi-am dat seama ca am facut greseala vietii mele cand am mers la blogmeeturi si apoi cineva din grup a inceput sa spuna minciuni despre mine. Si cine se gasise!!! De aceea am ales sa-mi pastrez anonimatul in online. De fapt nu ma intereseaza catusi de putin celebritatea sau banii care pot veni din blogging. Vreau o activitate linistita, aici, in blogosfera.

    1. De afectat tot te afecteaza, fiindca esti om… dar da esti judecat si iti auzi vorbe. Poate nu e frumos sa expui unele chestii dar uneori simti nevoia, insa cand stii ca lumea(cunoscutii tai) stiu despre el si ca exista o sansa destul de mare sa te citeasca apar anumite retineri, dileme si pana la urma refuzi sa mai scrii articolul pentru a nu intra intr-o zona de incordare.

      E complicat, fiindca unii o fac si sunt blamati…cazurile sunt numeroase. Unii se mai scapa din cand in cand si si-o iau grav, altii s-au remarcat prin asta si sunt injurati probabil pe la toate colturile,dar si-au creat o anumita notorietate si e ca si cum ploua(doar ca mie nu-mi place ploaia).

  6. Sa stii ca asa imi vine cateodata sa imi fac iar blog anonim si sa scriu fara sa-mi fac vreo grija.. Ti-ai fi putut denimi articolul si “motive pentru revenirea la un blog scris sub anonimat”.

    1. era un titlu cam lung si nici nu cred ca as mai incepe un alt proiect… sunt un om perseverent, nu-mi place sa las traba in drum sau sa fac ceva de mantuiala.

  7. Sincera sa fiu eu am “comis-o” in toamna trecuta. Am scris despre o fosta colega de facultate si cum minte din obisnuinta, chiar la 3 zile dupa ce am iesit cu ea la cafea. Am “coafat” povestea in asa fel incat ceilalti sa nu se prinda si m-am gandit ca poate nu-mi citeste blogul chiar zilnic si n-o sa afle. Nu am scris-o ca pe un repros ci ca mi-ar placea sa o ajut daca mi-ar spune adevarul. Chiar in seara aia am primit un comentariu pe facebook, niste versuri de minulescu cu subinteles de la ea, si de atunci…n-am mai auzit nimic. La telefoane nu raspunde, la sms-uri nu, pe facebook nu, si uite asa s-a stricat hai nu o prientenie, dar o amicitie buna de cativa ani.
    Si eu am aceeasi prb cu ideile, nu stiu efectiv ce sa mai scriu intrucat zilele mele, cu mici exceptii, sunt toate la fel.

    1. Si pe viitor vrei sa fii mai atenta cu ce “declaratii” faci fata de cunoscutii tai? Fiindca tin minte ca am citit si daca nu chiar comentat articolul, a fost unul bun… Daca aveai teama ca se putea intampla asta probabil nu-l mai scriai.

      Acum cum esti? Te autocenzurezi sau scrii tot ce-ti trece prin gand, asta insemnand ca poti rani oameni dragi, cunoscuti, ori chiar potentiali parteneri de afaceri.

  8. mare dreptate ai unii blogeri si-au pierdut din calitatea articolelor dupa ce au devenit mai cunoscuti…

  9. sau poti sa faci ca zoso, vorbeste despre oricine cum vrei. El avea colaborare cu Dacia si ii critica, asa s-a rupt intelegerea, nu stiu exact, doar din auzite.

  10. Hmm, dificil subiect.
    Accept situatia asa cum este, s-a complicat, evit sa fiu foarte cunoscuta si imi imaginez ca sunt singura atunci cand scriu.
    Oricum, e ca si cum daca stii unde lucreaza un om, inseamna ca stii si ce fel de om este. Eu cred ca blogul si persoana din spatele lui sunt persoane diferite.

    1. Blogul in opinia mea nu-i o persoana… personalitatea bloggerului se poate reflecta in stilul de pe blog sau nu, cum actorii pot juca un rol fireste ca si bloggerii o pot face!

      1. Am gresit cand am spus ca blogul e o persoana :))
        Ma rog, sper ca restul este clar.
        Insa chiar ma gandeam la asta ieri seara si nu stiu, e ca si cum ai judeca viata unui om dupa profilul de FaceBook. Chiar trebuie sa dam socoteala si pt identitatea virtuala? Nici aici sa nu ne mai exprimam liber de teama consecintelor?

        1. Trebuie sa dai socoteala tuturor deciziilor in viata… inclusiv a celor online. Poate din pacate. Cand esti cunoscut esti mai usor de pus la colt. Nu te mai poti ascunde cum o fac cei din offline, cu o minciuna…n-am fost eu, fiindca ramane dovada la tine pe blog.
          Iar profilul de facebook, poate ajuta dar poate aduce si deservicii imense…ai grija ce fotografii urci pe el, ce statusuri pui ca nu se stie cand o sa te loveasca :D. Suna a paranoia dar s-au intamplat cazuri.

  11. Ai dreptate, ca viata de zi cu zi si aici trebuie sa avem grija ce spunem. Am spus “lucruri” insa nimic nou, acele persoane imi stiau parerea deja.

    1. Dar sunt si lucruri care trebuie sa ramana doar niste ganduri personale, sa nu ajunga publice…spre exemplu unul concret am vazut “the social network” filmul. Mark Zuckerberg asta de a creat facebookul iesea si el cu o tipa, iar ea nu a vrut mai mult el s-a apucat sa scrie pe blogul personal ca e “beep, beep”, ca are “Beep”, “beep” ma rog tot felul de rautati… chiar daca intr-un moment de manie ajungi sa gandesti asta ca un domn trebuie sa te cenzurezi sa ramai un Domn…nu ca l-ar fi afectat fiindca parea un pusti razgaiat dar e om si el si pana la urma chiar daca nu pare pe tot ne afecteaza unele chestii negative. Si in viata de zi cu zi e la fel, nu poti sa zici chiar tot ce gandesti.
      Vezi o fata pe strada, frumoasa fiind si incepi sa o fluieri si sa incerci sa te bagi in seama ca un “animal” cu sunetele de imperechere si tot tacamul…am vazut si sincer cred ca mi se pare deplasat sa fii acostata asa pe strada. E ok sa agati, dar sa fii rafinat macar!

  12. De cand imi citesc si cunoscutii blogul, chiar si doar din cand in cand, imi vine (si uneori o si fac) sa ma autocenzurez.

    Dar cred ca e o chestie benefica pentru mine, cel putin.
    Daca simt nevoia sa scriu pe blog unele lucruri, inseamna ca ar trebui sa le spun si in viata de zi cu zi (sau sa fie in regula ca afla si altii). Astfel, incerc sa aliniez cumva cele doua planuri – nu stiu daca exprim bine ce vreau sa zic acum. Invat sa fiu mai mult eu insumi si sa ma simt bine in propria piele si sa nu ma scuz pentru ceea ce gandesc (si scriu).

    1. Te inteleg, vrei sa spui ca nu trebuie sa ne asumam raspunderea chiar si cand nu suntem acoperiti de anonimat! Este foarte corect si foarte etic…probabil de asta sunt asa, nici inainte nu am aruncat cu noroi in stanga sau in dreapta desi nu stiam unde va ajunge blogul…asta sunt eu probabil si blogul ma reprezinta intr-o mare masura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *