Local Branding o falsa imagine…in Romania!
Pot sa incep cu orice…exemple sunt nenumarate.
Branza de la Sibieni, ii vezi in toate pietele din tara…cu acea palarie din piele intoarsa specifica zonei Sibiului, dar ei sunt oare ciobani Sibieni? In Braila nu cred ca vine nimeni de la Sibiu sa vand branza de oaie de la ciobanii din Sibiu…dar toata lumea in piata are cas de oaie de Sibiu (desi stie tata pe cativa care sunt din judetul Braila si au stane pe aici).
Ok, sa zicem ca fac branza dupa aceeasi reteta dar oare se compara calitatea laptelui sau gustul, ori consistenta de la oile care pasc aici la campie cu cele de pe pasunile de la munte? Plus ca e minciuna, cu Sibiul…sa mori tu ca au plecat toti sibienii din sibiu in toata tara sa-si vanda marfa?
Carnatii de Plescoi, Salamul de Sibiu…facute peste tot, oare sunt acelasi lucru? Sincer nu seamana niciun produs cu al firmei concurente fiindca toate produc asa ceva. (nu sunt sigur daca salamul de sibiu e marca inregistrata).
Pepenii de Dabuleni, apar vara in toate colturile tarii…nu zau, cand in zona Brailei sunt atatea localitati renumite pentru culturile de pepeni(personal nu le stiu acum, dar sunt oameni care le stiu), vad in piata pepeni de Dabuleni(in Braila, Buzau, Constanta, Bacau…si banuiesc ca pe tot arealul geografic al tarii). Brand mare Dabuleni-ul asta.
Berea Pragheza numarul 1, produsa in Romania :)), sincer ma asteptam ca sa beau o bere importata din Cehia…
Un ultim exemplu ar fi acela al produselor turistice (traditionale romanesti), inscriptionate pe verso “made in China”…chinezii oare sunt mandri cand cumpara produse turistice de prin europa, fabricate la ei in tara?! Sau ce naiba gandesc acei oameni?
Dupa parerea mea Romania are un minus grav la acest capitol… local branding, ok inteleg necesitatea de a sti sa ne vindem marfa, insa cred ca nu asa se procedeaza…reclama e sufletul afacerii, dar sa o facem cu simt de raspundere!
daca vrei sa vinzi tb sa faci reclama 😛
reteta face brandul chiar dc tu ai dreptate ca nu e acelasi lucru laptele din munti cu laptele din campie dar oile tot oi sunt :d
Parerea mea ca nu e acelasi lucru, chiar si dupa reteta… eu nu mi-as lua masina nemteasca construita in Maroc, sau pe unde mai au ei fabrici acum.
Pentru mine nu sunt niciunele traditionale, chiar daca scrie numele nu stiu carui oras romanesc pe ele. Atata timp cat oamenii vor sa faca bani, pot pune foarte simplu un nume pe produs, si sa zica ca e autohton, chiar daca nu e.
Nu e chiar asa. Nu poți să pui orice nume vrei tu pe produs. De aia există un Oficiu pentru Mărci.
ÃŽn cazul salamului de Sibiu chiar exista un proprietar al mărcii care permite (contra cost) la diverÈ™i producători să producă sub “licență”.
La brânza de Sibiu chiar nu am nici cea mai mică idee cum stă treaba 🙂
Acolo aveam si eu dubii ca e facut chiar de oricine, la salamul de Sibiu insa sincer ar trebui sa fie doar un producator…ala care a facut de la inceputuri sau nu stiu. Nu cunosc istoria, stiu ca exista niste etape in procesul de productie foarte interesante.
Dar branza de Sibiu, o gasesti in toate pietele…e imposibil, sa nu o gasesti si la tine daca ai o piata in oras de branzeturi.
:)) chestii cu dracula made in china, pe la targuri din astea :D…e ciudat.
De ce nu promoveaza cultura romaneasca, lucrurile autohtone…dar deja am generalizat faza cu localul la nivel de tari.
de ce nu vor unii oameni cinstiti si corecti si se dau rotunzi asta nu mai pot sa inteleg,de fapt nici nu e greu sa sustii orice altceva.
Problema e destul de complexa…
Pe de o parte, daca vrei sa-ti protejezi o marca, poti sa o inregistrezi si atunci nimeni altcineva nu poate sa o mai foloseasca. Din cate stiu eu, singura marca romaneasca inregistrata in toata europa este “Magiunul de Topoloveni”. In rest, daca nu e marca inregistrata, oricine poate sa o vanda sub acel nume.
Mai departe, legat de vanzatorii din piete, in multe cazuri e vorba, asa cum sugerezi si tu, de o chestiune de marketing, o minciuna la urma urmei. Dar nu intotdeauna; si sa stii ca pentru ca branza sa fie de la Sibiu, nu e musai ca vanzatorul sa fie cioban din Sibiu – e foarte usor ca cineva din Braila sa faca aprovizionarea de la Sibiu.
Si in fine… cazurile in care un producator permite altor firme (din alte tari eventual) sa ii produca produsul (eventual sub forma de franciza) e un lucru absolut normal, care se intampla si, in marea majoritate a cazurilor, calitatea e comparabila, pentru ca cel care detine drepturile de marca are tot interesul sa-si apere renumele. Am mancat KFC si in US, in Romania, precum si in alte tari – are (aproximativ) acelasi gust desi sunt fabricate in tari diferite; la fel si in cazul Pepsi. iPhoneul meu e fabricat in US, al Alexandrei in China, amandoua cumparate de la Orange Shop din Romania – amandoua functioneaza la fel de bine. Si tot asa mai departe…
… just my 2 cents …
Inteleg asta insa nu stiu daca e comparabil gustul… bine eu consum branza si as putea spune ca sunt un fin cunoscator :)).
Cartofii prajiti, probabil sunt cartofi prajiti…sosul de usturoi probabil e la fel, desi banuiesc ca nici usturoiul nu e la fel peste tot :)), ma gandesc.
Daca are ferma si stana in Braila nu stiu daca mai face si pe intermediarul…dar cine stie, Romania e ciudata.
Un exemplu de local branding facut cu cap este magiunul de Topoloveni.
am auzit, e un brand puternic desi n-am cumparat niciodata… gem de prune face mama toamna 😀
Banuiesc ca nu-i nici foarte ieftin, avand in vedere ca e natural, eco, verde.