O zi de pescuit – [c]

Autor guestpost – Bucur Ion

Aglomeratia si agitatia de la oras, bonus poluarea, au un singur raspuns:cat mai departe de oras undeva la tara.
Asa sa intamplat acum doua veri cand am mers intr-o mini vacanta la socrii in judetul Calarasi, la o distanta apreciabila de Bucuresti cam 100 de km. Ne-am urcat frumos in masina si pana la destinatie nu ne-am oprit nerabdatori sa ajungem.Vreau sa mentionez ca acolo este un peisaj de vis.Dealuri,vai si ape care se intrepatrund intr-un peisaj foarte frumos. Tata socru de cand sa mutat la tara si-a dezvoltat tot mai mult pasiunea lui cea veche si un hoby care se ia repede:pescuitul.Acolo in week-end-urile de vara,toamna vezi pe marginea drumul masini si o gramada de oameni la pescuit.Unele dintre balti sunt
contra cost altele nu.
Gata se stia ca urmeaza sa merg la pescuit impreuna cu tata socru pentru a trage din apa marea captura.Ne trezim de dimineata si ne pregatim de asalt.Fiecare cu undita lui si cu un juvelnic facut dintr-un sac micut de panza.

Ajungem la destinatie si ne punem pe treaba.In aceea zi a fost una destul de buna, pestele a avut pofta de mamaliga,rame si orice fel de combinatie de momeala.Tata socru fiind deja un expert in pescuit, cunostea bine locatia si normal ca a prins mai mult,dar aveam un juvelnic comun in care puneam pestele prins.Bibanul si caraselu erau in top.Deja se facuse aproape de ora 11 si aveam prins cam 3kg de peste amandoi.Saculetul cu peste era bagat in apa mai bine de jumatate.De obicei se auzeau pesti care se zbateau imediat ca il bagai in saculet fiind destui la gramada.Dar la un moment dat nu se mai auzea aproape nimic.Ciudat m-am gandit eu.Si tata socru are o idee salvatoare sa dovedit dupa scoate sa vada ce mai fac pesti nostri si de ce erau asa cuminti.Cand ce sa vezi stupoare,uimire,soc: in saculetul nostru mai erau 7-8 bucati din tot pestele care il prinsesem.What!? Saculetul nostru avea o gaura exact la fund pe unde pestele a reusit incet dar sigur sa se strecoare afara.

Amandoi ne uitam ca milogul in traista si nu ne venea sa credem ca nu mai avem decat cativa.Parca imi aduceam aminte de un banc:
– Azi, draga mea, n-am pescuit nimic.
– Ştiam, iubitule, ai uitat banii acasă.

Deja trebuia sa inventam o scuza plauzibila,cine sa te creada ca in juvelnic ai o gaura prin care pestele prins iese la fel cum l-ai bagat.
Repede plain B. I-am luat pe cei ramasi si i-am mutat intr-un juvelnic de sarma intreg fara gauri.Ne-am apucat sa recuperam o parte din ce pierdusem.La pranz trebuia sa fim la masa.Ne asteptau cu pestele prins.
Am aflat si de ce era acolo o gaura in saculet.Toata ziua care trecuse a stat undeva agatat in gard,pisica mirosind a peste saculetul a ros exact la fund unde probabil mai erau niste solzi ramasi cu timpul acolo.Cand am ajuns acasa vai amar cea fost de ea.Uppsss.
Am ajuns acasa cu vreo 2 kg de peste.Mama soacra surprinsa ca doar atat am prins? Tata socru ia explicat ca de fapt aveam mult mai mult dar am fost sabotati de pisica. Cam asa sa incheiat o zi de pescuit care mi-a ramas in memorie datorita acelei gauri in saculetul de peste.

Morala 1: Data viitoare inainte sa te apuci de pescuit verifica daca ai juvelnicul intreg si rezistent.
Morala 2:Asa e in viata,pe o parte bagi si crezi ca ai acumulat pe alta iese.

*Acest articol ii apartine lui Bucur Ion si participa in cadrul concursului Pana del Pato 2012.

Latest Comments
  1. Pato

    Eu la pescuit, ma duc pentru relaxare… fiindca nu-s fan peste, mananc nu zic dar nu-mi place!
    Dunarea fiind apropate pot spune ca as fi fericit sa ma relaxez, insa anul trecut spre exemplu nu stiu daca m-am dus o data :).

    Ca tot veni vorba de pescuit peste, era un banc:
    Un nene isi deschide un restaurant cu specific pescaresc si meniul suna cam asa:
    dejun-“stiuca” nu am ce-ti da de mancare;
    pranz- crap de foame pe burta goala;
    cina- somn de pacalit stomacul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: